11 definiții pentru legător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGĂTÓR, -OÁRE, (I) legători, -oare, s. m. și f., (II) legători, s. f. I. S. m. și f. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.

legător, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: lega1 + -tor] 1 smf Persoană specializată în legatul cărților. 2 smf Persoană care leagă snopi. 3-4 sf Obiect (cu care sau) în care se leagă ceva. 5 sf (Spc) Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii Si: legătură (79). 6 sf (Spc) Basma. 7 sf (Înv) Cravată. 8 (Spc; înv) Fular.

LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.

LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană specialistă în meșteșugul legării cărților. 2. Persoană care leagă snopii. Voia ca... el să aleagă pe oameni și cosași și legători, și fete ce trec de-a lungul brazdei s-adune în urma cosașului mănunchii sub secere. SLAVICI, O. I 213.

LEGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Muncitor specializat în operații de cartonare și legare. ~ de cărți. 2) Lucrător agricol care leagă snopii. /a lega + suf. ~ător

legătór m. (după fr. relieur). Barb. Acela care leagă (scorțește) cărțile. – Curat rom. și ob. în popor scorțitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGĂTÓR s. (rar) scorțitor, (Transilv.) compactor. (~ de cărți.)

LEGĂTOR s. (rar) scorțitor, (Transilv.) compactor. (~ de cărți.)

Intrare: legător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legător
  • legătorul
  • legătoru‑
plural
  • legători
  • legătorii
genitiv-dativ singular
  • legător
  • legătorului
plural
  • legători
  • legătorilor
vocativ singular
  • legătorule
plural
  • legătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

legător, -oare legătoare

  • 1. Persoană specializată în legatul cărților.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: compactor (s.m.) scorțitor
  • 2. Persoană care leagă snopii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Voia ca... el să aleagă pe oameni și cosași și legători, și fete ce trec de-a lungul brazdei s-adune în urma cosașului mănunchii sub secere. SLAVICI, O. I 213.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lega + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09