2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGĂNÚȘ, legănușe, s. n. (Fam.) Legănel. – Leagăn + suf. -uș.

legănuș sn [At: MARIAN, S. R. II, 14 / Pl: ~uri / E: leagăn + -uș] 1-4 (Reg; șhp) Legănior (1-4). 5 (Olt) Povârșuc.

LEGĂNÚȘ, legănușe, s. n. (Reg.) Legănel. – Leagăn + suf. -uș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legănúș (fam.) s. n., pl. legănúșe

legănúș s. n., pl. legănúșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LEGĂNUȘ, (17 B I 211), < vb a legăna.

Intrare: Legănuș
Legănuș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Legănuș
Intrare: legănuș
legănuș substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legănuș
  • legănușul
  • legănușu‑
plural
  • legănușe
  • legănușele
genitiv-dativ singular
  • legănuș
  • legănușului
plural
  • legănușe
  • legănușelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

legănuș

etimologie:

  • Leagăn + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09