9 definiții pentru lectoră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÉCTOR1, -Ă, lectori, -e, s. m. și f. (Rar la f.) 1. Grad în unele instituții de învățământ superior, mai mare decât asistentul și mai mic decât conferențiarul; persoană care are acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. (Ieșit din uz) Persoană care ținea lecții sau care conducea seminariile în învățământul politic, în universitățile populare etc. – Din germ. Lektor.

LÉCTOR1, -Ă, lectori, -e, s. m. și f. 1. Grad în unele instituții de învățământ superior, mai mare decât asistentul și mai mic decât conferențiarul; persoană care are acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. (Ieșit din uz) Persoană care ținea lecții sau care conducea seminariile în învățământul politic, în universitățile populare etc. – Din germ. Lektor.

LÉCTOR, -Ă, lectori, -e, s. m. și f. 1. Grad în unele instituții de învățămînt superior, între asistent și conferențiar. ♦ Persoană care ține lecții sau care conduce seminariile în diferitele forme ale învățămîntului politic. Un ajutor prețios pentru îmbunătățirea calității învățămîntului de partid îl constituie grupele de lectori de pe lîngă fiecare comitet regional de partid. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2792. 2. (Rar) Cititor. Catalogul bibliotecii e alcătuit în ordine alfabetică, după numele autorului. Alte cataloage indică lectorilor subiectul cărții. STANCU, U.R.S.S, 32. Cine este omul adevărat al acestor întîmplări. – Dan ori Dionis? Mulți din lectorii noștri vor fi căutat cheia întîmplărilor lui în lucrurile ce-l încunjurau. EMINESCU, N. 83.

LÉCTOR1, -Ă s.m. și f. 1. Grad didactic universitar, situat între asistent și conferențiar; persoană care deține acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. Conducător de seminarii în diferite forme de învățământ politic. [< germ. Lektor].

LÉCTOR1, -Ă s. m. f. 1. grad didactic universitar, între asistent și conferențiar; cel care îl deține. 2. membru al unui lectorat (2). (< germ. Lektor)

LÉCTOR1 ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care predă un obiect de studiu într-o instituție de învățământ superior. 2) Persoană cu grad didactic universitar aflat între cel de asistent și cel de conferențiar. /<germ. Lektor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

léctoră (rar) s. f., g.-d. art. léctorei; pl. léctore

léctoră s. f., g.-d. art. léctorei; pl. léctore

lector (ajutorul profesorului de limbi moderne).

Intrare: lectoră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lectoră
  • lectora
plural
  • lectore
  • lectorele
genitiv-dativ singular
  • lectore
  • lectorei
plural
  • lectore
  • lectorelor
vocativ singular
  • lectoră
  • lectoro
plural
  • lectorelor

lector, -ă lectoră rar feminin

  • 1. Grad în unele instituții de învățământ superior, mai mare decât asistentul și mai mic decât conferențiarul; persoană care are acest grad.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Membru al unui lectorat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. ieșit din uz Persoană care ținea lecții sau care conducea seminariile în învățământul politic, în universitățile populare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Un ajutor prețios pentru îmbunătățirea calității învățămîntului de partid îl constituie grupele de lectori de pe lîngă fiecare comitet regional de partid. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2792.
      surse: DLRLC

etimologie: