2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEȘINÁT, -Ă, leșinați, -te, adj. 1. Care se află în stare de leșin (1), în nesimțire. 2. Extrem de slab; lipsit de vlagă, extenuat; moleșit (de foame, de sete, de oboseală etc.); sfârșit2. – V. leșina.

LEȘINÁT, -Ă, leșinați, -te, adj. 1. Care se află în stare de leșin (1), în nesimțire. 2. Extrem de slab; lipsit de vlagă, extenuat; moleșit (de foame, de sete, de oboseală etc.); sfârșit2. – V. leșina.

leșinat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, MOL. 752/14 / Pl: ~ați, ~e / E: leșina] 1 Care și-a pierdut temporar cunoștința ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoții puternice etc. 2 Care este lipsit de vlagă din cauza foamei, a setei etc. Si: extenuat, moleșit, sfârșit. 3 (Fig) Extrem de slab. 4 (Reg) Lacom. 5 (Mun; d. preparate culinare) Care are zahăr în exces.

leșinat1 [At: NEGRUZZI, S. II, 9 / Pl: ~uri / E: leșina] (Îvr) 1-2 smf[1] Leșin (1-2). corectată

  1. În original lipsește mențiunea smf LauraGellner

LEȘINÁT, -Ă, leșinați, -te, adj. (Despre ființe) 1. Căzut în leșin, în nesimțire de spaimă, de durere etc.) Dumitru Lie și Ispas, coborîți și ei la poruncă, ridicară pe brațe copila leșinată. SADOVEANU, O. VII 41. S-a-ntîmplat o nenorocire, își zise dînsa pe jumătate leșinată. SLAVICI, O. I 322. Într-un suflet alergă lupul și o dete [pe zîna Crăiasă] leșinată în brațele lui Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 78. 2. Slăbit peste măsură, cuprins de sfîrșeală, lipsit de vlagă, extenuat, moleșit (din cauza foamei, a setei, a oboselii, căldurii etc.). Luca moșneagu... mîna cum știe el; căci mîrțoagele lui de cai erau vlăguiți din cale-afară, și slabi și ogîrjiți ca niște mîți de cei leșinați. CREANGĂ, A. 123. Mie mi s-arată Cam de-o vită naltă, Naltă-ncornorată, C-a ieșit din baltă Mai mult leșinată. TEODORESCU, P. P. 259. ◊ Fig. (Despre glas) Mama i-a răspuns cu glasul leșinat. CARAGIALE, O. III 30.

LEȘINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A LEȘINA. 2) fig. (despre voce) Care este foarte slab, abia auzit. /v. a leșina

leșinat a. 1. căzut în leșin; 2. fig. stors de puteri: leșinat de foame.

leșinát, -ă adj. Cuprins de leșin. Fig. Fără vigoare: un cal leșinat. Mîncare leșinată, care nu te satură, care e prea slabă, cum ar fi, de ex., o cĭorbă cu prea multă apă. Vorbă leșinată, vorbă de om fără vigoare.

LEȘINÁ, leșin, vb. I. Intranz. A suferi un leșin (1), a-și pierde cunoștința. ◊ Expr. A leșina de râs = a râde foarte tare. – Et. nec.

LEȘINÁ, leșin, vb. I. Intranz. A suferi un leșin (1), a-și pierde cunoștința. ◊ Expr. A leșina de râs = a râde foarte tare. – Et. nec.

leșina [At: URECHE, L. 181 / Pzi: leșin / E: nct] 1 vi A-și pierde temporar cunoștința ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoții puternice etc. 2 vi A resimți o stare de slăbiciune puternică provocată de foame sau de sete. 3 vt (Rar; d. diverși factori exteriori) A produce o stare de leșin (1). 4 vi (Îe) A ~ de râs A râde foarte tare.

LEȘINÁ, leșín, vb. I. Intranz. A cădea în nesimțire, a-și pierde cunoștința, a avea o sincopă. Chemă pe nevastă-sa care leșinase de cîteva ori de groază. REBREANU, R. II 133. Doica, înfierbîntată grozav, a țipat o dată, ah! și a leșinat. CARAGIALE, O. II 332. Trebuie mai întîi să văd dacă știu să cînte, să rîdă, să plîngă și să leșine... științi neapărate în arta dramatică. ALECSANDRI, T. I 288. ◊ Expr. A leșina de rîs = a rîde din cale-afară de mult, a se prăpădi, a se strica de rîs. Oamenii ce priveau, și mai ales băieții leșinau de rîs. CREANGĂ, P. 306. – Accentuat și: (prez. ind.) léșin.

A LEȘINÁ léșin intranz. 1) A cădea în leșin. ◊ ~ de râs a râde cu multă poftă. 2) fig. A ajunge în stare de slăbiciune extremă (din cauza foamei, setei etc.). /Orig. nec.

leșinà v. 1. a pierde cunoștința de sine din cauza încetării subite a respirațiunii și a circulațiunii sângelui; 2. fig. a cădea în ultimul grad de slăbiciune: a leșina de foame, a leșina de râs. [Cf. serb. LĬEȘIVATI, a leșina].

2) leșín (vest) și léșin (est), a v. tr. (lat. *laesionare, a vătăma, d. laesio, leziune. La început s’a zis a *leșuna, ca a cășuna, a mișuna, apoĭ a leșina, ca a tușina, pin diferite influențe). Vechĭ. Vatăm: plămîile leșinatu-ĭ-o (Marian, Desc. 207). Vest. Mă leșină la stomah, simt leșin (mă leșíe) la stomah (de foame, de multă dulceață): mĭerea multă te leșină la stomah. V. intr. Perd cunoștința după o mare emoțiune, durere orĭ slăbicĭune: a leșina de frică, de foame. A leșina de rîs, a muri de rîs, a rîde din toată inima.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

leșiná (a ~) vb., ind. prez. 3 leșínă

leșiná vb., ind. prez. 1 sg. leșín, 3 sg. și pl. leșínă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEȘINÁT adj. v. hămesit, lihnit, sfârșit.

LEȘINÁT adj. (MED.) inconștient, (Transilv.) petrecut. (Om ~.)

LEȘINAT adj. 1. (MED.) inconștient, (Transilv.) petrecut. (Om ~.) 2. sfîrșit. (~ de foame, de oboseală.)

arată toate definițiile

Intrare: leșinat
leșinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leșinat
  • leșinatul
  • leșinatu‑
  • leșina
  • leșinata
plural
  • leșinați
  • leșinații
  • leșinate
  • leșinatele
genitiv-dativ singular
  • leșinat
  • leșinatului
  • leșinate
  • leșinatei
plural
  • leșinați
  • leșinaților
  • leșinate
  • leșinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: leșina
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • leșina
  • leșinare
  • leșinat
  • leșinatu‑
  • leșinând
  • leșinându‑
singular plural
  • leși
  • leșinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • leșin
(să)
  • leșin
  • leșinam
  • leșinai
  • leșinasem
a II-a (tu)
  • leșini
(să)
  • leșini
  • leșinai
  • leșinași
  • leșinaseși
a III-a (el, ea)
  • leși
(să)
  • leșine
  • leșina
  • leșină
  • leșinase
plural I (noi)
  • leșinăm
(să)
  • leșinăm
  • leșinam
  • leșinarăm
  • leșinaserăm
  • leșinasem
a II-a (voi)
  • leșinați
(să)
  • leșinați
  • leșinați
  • leșinarăți
  • leșinaserăți
  • leșinaseți
a III-a (ei, ele)
  • leși
(să)
  • leșine
  • leșinau
  • leșina
  • leșinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

leșinat

  • 1. Care se află în stare de leșin, în nesimțire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Dumitru Lie și Ispas, coborîți și ei la poruncă, ridicară pe brațe copila leșinată. SADOVEANU, O. VII 41.
      surse: DLRLC
    • S-a-ntîmplat o nenorocire, își zise dînsa pe jumătate leșinată. SLAVICI, O. I 322.
      surse: DLRLC
    • Într-un suflet alergă lupul și o dete [pe zâna Crăiasă] leșinată în brațele lui Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 78.
      surse: DLRLC
  • 2. Extrem de slab; lipsit de vlagă; moleșit (de foame, de sete, de oboseală etc.).
    exemple
    • Luca moșneagu... mîna cum știe el; căci mîrțoagele lui de cai erau vlăguiți din cale-afară, și slabi și ogîrjiți ca niște mîți de cei leșinați. CREANGĂ, A. 123.
      surse: DLRLC
    • Mie mi s-arată Cam de-o vită naltă, Naltă-ncornorată, C-a ieșit din baltă Mai mult leșinată. TEODORESCU, P. P. 259.
      surse: DLRLC
    • figurat (Despre glas) Mama i-a răspuns cu glasul leșinat. CARAGIALE, O. III 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi leșina
    surse: DEX '98 DEX '09

leșina

  • 1. A suferi un leșin, a-și pierde cunoștința.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Chemă pe nevastă-sa care leșinase de cîteva ori de groază. REBREANU, R. II 133.
      surse: DLRLC
    • Doica, înfierbîntată grozav, a țipat o dată, ah! și a leșinat. CARAGIALE, O. II 332.
      surse: DLRLC
    • Trebuie mai întîi să văd dacă știu să cînte, să rîdă, să plîngă și să leșine... științi neapărate în arta dramatică. ALECSANDRI, T. I 288.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A leșina de râs = a râde foarte tare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Oamenii ce priveau, și mai ales băieții leșinau de rîs. CREANGĂ, P. 306.
        surse: DLRLC

etimologie: