2 intrări

28 de definiții

din care

Explicative DEX

LEȘINAT, -Ă, leșinați, -te, adj. 1. Care se află în stare de leșin (1), în nesimțire. 2. Extrem de slab; lipsit de vlagă, extenuat; moleșit (de foame, de sete, de oboseală etc.); sfârșit2. – V. leșina.

LEȘINAT, -Ă, leșinați, -te, adj. 1. Care se află în stare de leșin (1), în nesimțire. 2. Extrem de slab; lipsit de vlagă, extenuat; moleșit (de foame, de sete, de oboseală etc.); sfârșit2. – V. leșina.

leșinat1 [At: NEGRUZZI, S. II, 9 / Pl: ~uri / E: leșina] (Îvr) 1-2 smf[1] Leșin (1-2). corectat(ă)

  1. În original lipsește mențiunea smf LauraGellner

leșinat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, MOL. 752/14 / Pl: ~ați, ~e / E: leșina] 1 Care și-a pierdut temporar cunoștința ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoții puternice etc. 2 Care este lipsit de vlagă din cauza foamei, a setei etc. Si: extenuat, moleșit, sfârșit. 3 (Fig) Extrem de slab. 4 (Reg) Lacom. 5 (Mun; d. preparate culinare) Care are zahăr în exces.

LEȘINAT, -Ă, leșinați, -te, adj. (Despre ființe) 1. Căzut în leșin, în nesimțire de spaimă, de durere etc.) Dumitru Lie și Ispas, coborîți și ei la poruncă, ridicară pe brațe copila leșinată. SADOVEANU, O. VII 41. S-a-ntîmplat o nenorocire, își zise dînsa pe jumătate leșinată. SLAVICI, O. I 322. Într-un suflet alergă lupul și o dete [pe zîna Crăiasă] leșinată în brațele lui Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 78. 2. Slăbit peste măsură, cuprins de sfîrșeală, lipsit de vlagă, extenuat, moleșit (din cauza foamei, a setei, a oboselii, căldurii etc.). Luca moșneagu... mîna cum știe el; căci mîrțoagele lui de cai erau vlăguiți din cale-afară, și slabi și ogîrjiți ca niște mîți de cei leșinați. CREANGĂ, A. 123. Mie mi s-arată Cam de-o vită naltă, Naltă-ncornorată, C-a ieșit din baltă Mai mult leșinată. TEODORESCU, P. P. 259. ◊ Fig. (Despre glas) Mama i-a răspuns cu glasul leșinat. CARAGIALE, O. III 30.

LEȘINAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A LEȘINA. 2) fig. (despre voce) Care este foarte slab, abia auzit. /v. a leșina

leșinat a. 1. căzut în leșin; 2. fig. stors de puteri: leșinat de foame.

leșinát, -ă adj. Cuprins de leșin. Fig. Fără vigoare: un cal leșinat. Mîncare leșinată, care nu te satură, care e prea slabă, cum ar fi, de ex., o cĭorbă cu prea multă apă. Vorbă leșinată, vorbă de om fără vigoare.

LEȘINA, leșin, vb. I. Intranz. A suferi un leșin (1), a-și pierde cunoștința. ◊ Expr. A leșina de râs = a râde foarte tare. – Et. nec.

LEȘINA, leșin, vb. I. Intranz. A suferi un leșin (1), a-și pierde cunoștința. ◊ Expr. A leșina de râs = a râde foarte tare. – Et. nec.

leșina [At: URECHE, L. 181 / Pzi: leșin / E: nct] 1 vi A-și pierde temporar cunoștința ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoții puternice etc. 2 vi A resimți o stare de slăbiciune puternică provocată de foame sau de sete. 3 vt (Rar; d. diverși factori exteriori) A produce o stare de leșin (1). 4 vi (Îe) A ~ de râs A râde foarte tare.

LEȘINA, leșin, vb. I. Intranz. A cădea în nesimțire, a-și pierde cunoștința, a avea o sincopă. Chemă pe nevastă-sa care leșinase de cîteva ori de groază. REBREANU, R. II 133. Doica, înfierbîntată grozav, a țipat o dată, ah! și a leșinat. CARAGIALE, O. II 332. Trebuie mai întîi să văd dacă știu să cînte, să rîdă, să plîngă și să leșine... științi neapărate în arta dramatică. ALECSANDRI, T. I 288. ◊ Expr. A leșina de rîs = a rîde din cale-afară de mult, a se prăpădi, a se strica de rîs. Oamenii ce priveau, și mai ales băieții leșinau de rîs. CREANGĂ, P. 306. – Accentuat și: (prez. ind.) leșin.

A LEȘINA leșin intranz. 1) A cădea în leșin. ◊ ~ de râs a râde cu multă poftă. 2) fig. A ajunge în stare de slăbiciune extremă (din cauza foamei, setei etc.). /Orig. nec.

leșinà v. 1. a pierde cunoștința de sine din cauza încetării subite a respirațiunii și a circulațiunii sângelui; 2. fig. a cădea în ultimul grad de slăbiciune: a leșina de foame, a leșina de râs. [Cf. serb. LĬEȘIVATI, a leșina].

2) leșín (vest) și léșin (est), a v. tr. (lat. *laesionare, a vătăma, d. laesio, leziune. La început s’a zis a *leșuna, ca a cășuna, a mișuna, apoĭ a leșina, ca a tușina, pin diferite influențe). Vechĭ. Vatăm: plămîile leșinatu-ĭ-o (Marian, Desc. 207). Vest. Mă leșină la stomah, simt leșin (mă leșíe) la stomah (de foame, de multă dulceață): mĭerea multă te leșină la stomah. V. intr. Perd cunoștința după o mare emoțiune, durere orĭ slăbicĭune: a leșina de frică, de foame. A leșina de rîs, a muri de rîs, a rîde din toată inima.

Ortografice DOOM

leșina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. leșin, 3 leși; conj. prez. 1 sg. să leșin, 3 să leșine

leșina (a ~) vb., ind. prez. 3 leși

leșina vb., ind. prez. 1 sg. leșin, 3 sg. și pl. leși

leșina (ind. prez. 1 sg. leșin)

leșin, -nat prt.

Sinonime

LEȘINAT adj. (MED.) inconștient, (Transilv.) petrecut. (Om ~.)

LEȘINAT adj. v. hămesit, lihnit, sfârșit.

leșinat2, -ă adj. (despre ființe) I (med., med. vet.; despre ființe) inconsciu, inconștient, <reg.> petrecut. Bolnavul a fost adus leșinat la spital. După primul pumn primit, boxerul a căzut leșinat la pământ. II fig. 1 (în opoz. cu „puternic”; mai ales fam.; despre ființe sau despre constituția lor) debil, delicat, firav, fragil, gingaș, gracil, neputincios, nevolnic, pirpiriu, plăpând, prizărit, slab, slăbit, slăbuț, șubred, șubrezit, <fig.> fraged, moale, <fig.; fam.> păcătos, <fig.; reg.> macru, teșmenit, <fig.; înv.> subțire. Este leșinat, predispus mereu la îmbolnăviri. 2 (în opoz. cu „intens”, „puternic”; mai ales fam.; despre lumină, surse de lumină) mic, pal, palid, redus, slab, <fig.> anemic, <fig.; pop. și fam.> chior. Încearcă să citească, dar lumina leșinată îi obosește ochii. 3 (în opoz. cu „amplu”, „puternic”, „răstit”, „tare”, „zgomotos”; mai ales fam.; despre sunete, glas, ton) coborât, domol, încet, lânced, lin2, mic, moale, molatic, molcom, muiat, potolit2, scăzut, slab, stins2, tainic, ușor2, <fig.> plăpând, somnoros, <fig.; rar> confuz, înecat, <fig.; fam.> slăbănog, <fig.; înv. și pop.> slăbănogit, sleit2. Vorbește cu vocea leșinată. De departe se aude freamătul leșinat al pădurii. 4 (mai ales fam.; despre convorbiri, idei, creații etc. ale oamenilor etc.) <fig.> inconsistent. Conversația din salon este leșinată. 5 (fam.; despre ființe) v. Hămesit. Lihnit. Sfârșit. 6 (fam.; despre mirosuri) v. Slab. Vag. III (reg.; despre ființe; urmat de determ. introduse prin prep. „de”, „după”) v. Avid. Insațiabil. Lacom. Mâncăcios. Nesătul. Nesățios. Pofticios. Vorace.

leșinat1 s.n. (med., med. vet.; înv.) v. Inconștiență. Leșin. Lipotimie. Nesimțire.

LEȘINAT adj. 1. (MED.) inconștient, (Transilv.) petrecut. (Om ~.) 2. sfîrșit. (~ de foame, de oboseală.)

leșinat adj. v. HĂMESIT. LIHNIT.

LEȘINA vb. v. hămesi, lihni, sfârși.

LEȘINA vb. (MED.) (reg.) a se petrece. (I-a venit rău și a ~.)

leșina vb. I. intr. (despre ființe) 1 (med., med. vet.) <reg.> a baldisi, a pemni, a se petrece. A amețit deodată și a leșinat. 2 fig. (fam.) v. Hămesi. Lihni. Sfârși.

LEȘINA vb. 1. (MED.) (reg.) a se petrece. (I-a venit rău și a ~.) 2. a se sfîrși. (A ~ de foame, de oboseală.)

Intrare: leșinat
leșinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leșinat
  • leșinatul
  • leșinatu‑
  • leșina
  • leșinata
plural
  • leșinați
  • leșinații
  • leșinate
  • leșinatele
genitiv-dativ singular
  • leșinat
  • leșinatului
  • leșinate
  • leșinatei
plural
  • leșinați
  • leșinaților
  • leșinate
  • leșinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: leșina
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • leșina
  • leșinare
  • leșinat
  • leșinatu‑
  • leșinând
  • leșinându‑
singular plural
  • leși
  • leșinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • leșin
(să)
  • leșin
  • leșinam
  • leșinai
  • leșinasem
a II-a (tu)
  • leșini
(să)
  • leșini
  • leșinai
  • leșinași
  • leșinaseși
a III-a (el, ea)
  • leși
(să)
  • leșine
  • leșina
  • leșină
  • leșinase
plural I (noi)
  • leșinăm
(să)
  • leșinăm
  • leșinam
  • leșinarăm
  • leșinaserăm
  • leșinasem
a II-a (voi)
  • leșinați
(să)
  • leșinați
  • leșinați
  • leșinarăți
  • leșinaserăți
  • leșinaseți
a III-a (ei, ele)
  • leși
(să)
  • leșine
  • leșinau
  • leșina
  • leșinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

leșinat, leșinaadjectiv

  • 1. Care se află în stare de leșin, în nesimțire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dumitru Lie și Ispas, coborîți și ei la poruncă, ridicară pe brațe copila leșinată. SADOVEANU, O. VII 41. DLRLC
    • format_quote S-a-ntîmplat o nenorocire, își zise dînsa pe jumătate leșinată. SLAVICI, O. I 322. DLRLC
    • format_quote Într-un suflet alergă lupul și o dete [pe zâna Crăiasă] leșinată în brațele lui Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 78. DLRLC
  • 2. Extrem de slab; lipsit de vlagă; moleșit (de foame, de sete, de oboseală etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Luca moșneagu... mîna cum știe el; căci mîrțoagele lui de cai erau vlăguiți din cale-afară, și slabi și ogîrjiți ca niște mîți de cei leșinați. CREANGĂ, A. 123. DLRLC
    • format_quote Mie mi s-arată Cam de-o vită naltă, Naltă-ncornorată, C-a ieșit din baltă Mai mult leșinată. TEODORESCU, P. P. 259. DLRLC
    • format_quote figurat (Despre glas) Mama i-a răspuns cu glasul leșinat. CARAGIALE, O. III 30. DLRLC
etimologie:
  • vezi leșina DEX '98 DEX '09

leșina, leșinverb

  • 1. A suferi un leșin, a-și pierde cunoștința. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Chemă pe nevastă-sa care leșinase de cîteva ori de groază. REBREANU, R. II 133. DLRLC
    • format_quote Doica, înfierbîntată grozav, a țipat o dată, ah! și a leșinat. CARAGIALE, O. II 332. DLRLC
    • format_quote Trebuie mai întîi să văd dacă știu să cînte, să rîdă, să plîngă și să leșine... științi neapărate în arta dramatică. ALECSANDRI, T. I 288. DLRLC
    • chat_bubble A leșina de râs = a râde foarte tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Oamenii ce priveau, și mai ales băieții leșinau de rîs. CREANGĂ, P. 306. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.