2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

leșie sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ii / E: ml lixiva] 1 Soluție alcalină folosită la spălatul rufelor, în diverse procese industriale etc., obținută prin dizolvarea în apă a sodei sau a hidroxidului de potasiu. 2 Soluție alcalină obținută prin fierberea în apă a cenușii de lemn, cu care se spălau rufele la țară. 3 (Reg; îs) ~ crudă (sau moartă) Leșie (1) făcută din cenușă înmuiată în apă rece. 4 (Îvp; îe) A-i turna cuiva ~ pe inimă A supăra pe cineva.

LEȘÍE s. f. Soluție alcalină (folosită la spălatul rufelor, în diverse procese industriale etc.) obținută prin dizolvarea în apă a sodei sau a hidroxidului de potasiu sau prin fierbere cu apă a cenușii de lemn. – Lat. lixiva.

LEȘÍE s. f. Soluție alcalină (folosită la spălatul rufelor, în diverse procese industriale etc.) obținută prin dizolvarea în apă a sodei sau a hidroxidului de potasiu sau prin fierbere cu apă a cenușii de lemn. – Lat. lixiva.

LEȘÍE2 s. f. (Regional) Sfîrșeală de la inimă, slăbiciune. Un greu și-o leșie, cum zicea ea, i se pusese la inimă. CONTEMPORANUL, V 290.

LEȘÍE1 s. f. Soluție alcalină obținută prin dizolvarea în apă a sodei sau a potasei caustice sau prin fierberea cu apă a cenușei de lemn și folosită la spălatul rufelor, în tehnică etc. Odaia din față era podită cu scînduri de brad. Leșia și peria aspră le-au dat o culoare frumoasă, gălbuie și-un luciu ca de ceară. V. ROM. iulie 1953, 84. Și noi pe căldurile cele ne ungeam cu leșie tulbure, ședeam afară la soare cu pielea goală, pînă se usca cenușa pe noi. CREANGĂ, A. 28. Privește, parcă-s un testemel vechi și clătit în leșie clocotită. ALECSANDRI, T. 942.

LEȘÍE f. 1) Apă fiartă cu cenușă de lemn și limpezită, folosită la spălatul rufelor. ◊ A avea (sau a simți) ~ pe suflet a avea o dispoziție proastă. 2) Soluție alcalină cu diferite întrebuințări în industrie. [G.-D. leșiei] /<lat. lixiva

leșie f. apă înfierbântată cu cenușă și limpezită în care se fierb rufe. [Lat. LIXIVA].

leșíe f. (lat. lĭxiva, pop. lexiva, leșie; it. lisciva, Piemont lessia, Genova lešia, fr. lessive, sp. lejia, pg. lixia; ngr. alisiva). Apă în care s’a fert cenușă și cu care se spală rufele. V. buhadă, pîrlăŭ.

leșia [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~iez, (reg) leșii, leșiu / E: leșie] (Pop) 1 vt A spăla cu leșie (1). 2 vi A ~ de la inimă A simți o senzație de slăbiciune. 3 vi (Îae) A nu-i fi nici foame, nici sete. 4 vr A se spăla pe cap Si: (pop) a se la. corectată

LEȘIÁ, leșiez, vb. I. Tranz. (Rar) A spăla cu leșie. (Refl.) Că dacă m-oi leșia... Părul meu n-o mai cădea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 88.

LEȘIÁ, leșiez, vb. I Tranz. (Rar) A spăla cu leșie. – Din leșie1.

leșià v. a (se) spăla cu leșie.

leșíĭ, a leșiá v. tr. (var. din leșin și infl. de leșie). Nord. Mă leșie (la stomah), îmĭ vine leșin (la stomah), de foame. – În Olt. leșuĭesc: cînd vă e foame răŭ, să stațĭ pe loc, să nu umblațĭ, că maĭ răŭ vă leșuițĭ (NPl. Ceaur, 123).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

leșíe s. f., art. leșía, g.-d. leșíi, art. leșíei

leșíe s. f., art. leșía, g.-d. leșíi, art. leșíei

leșiá (a ~) (pop.) (-și-a) vb., ind. prez. 3 leșiáză; conj. prez. 3 să leșiéze (-și-e-); ger. leșiínd (-și-ind)

leșiá vb. (sil. -și-a), ind. prez. 1 leșiéz; conj. prez. 3 sg. și pl. leșiéze (sil. -și-e-); ger. leșiínd (sil. -și-ind)

leșiez, -șiază 3, șieze 3 conj., -șiam 1 imp., -șiind ger., -șiere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEȘÍE s. v. sfârșeală.

SARE DE LEȘÍE s. v. carbonat de potasiu, potasă.

arată toate definițiile

Intrare: leșie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leșie
  • leșia
plural
  • leșii
  • leșiile
genitiv-dativ singular
  • leșii
  • leșiei
plural
  • leșii
  • leșiilor
vocativ singular
plural
Intrare: leșia
  • silabație: -și-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • leșia
  • leșiere
  • leșiat
  • leșiatu‑
  • leșiind
  • leșiindu‑
singular plural
  • leșia
  • leșiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • leșiez
(să)
  • leșiez
  • leșiam
  • leșiai
  • leșiasem
a II-a (tu)
  • leșiezi
(să)
  • leșiezi
  • leșiai
  • leșiași
  • leșiaseși
a III-a (el, ea)
  • leșia
(să)
  • leșieze
  • leșia
  • leșie
  • leșiase
plural I (noi)
  • leșiem
(să)
  • leșiem
  • leșiam
  • leșiarăm
  • leșiaserăm
  • leșiasem
a II-a (voi)
  • leșiați
(să)
  • leșiați
  • leșiați
  • leșiarăți
  • leșiaserăți
  • leșiaseți
a III-a (ei, ele)
  • leșia
(să)
  • leșieze
  • leșiau
  • leșia
  • leșiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)