leșie sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ii / E: ml lixiva] 1 Soluție alcalină folosită la spălatul rufelor, în diverse procese industriale etc., obținută prin dizolvarea în apă a sodei sau a hidroxidului de potasiu. 2 Soluție alcalină obținută prin fierberea în apă a cenușii de lemn, cu care se spălau rufele la țară. 3 (Reg; îs) ~ crudă (sau moartă) Leșie (1) făcută din cenușă înmuiată în apă rece. 4 (Îvp; îe) A-i turna cuiva ~ pe inimă A supăra pe cineva.

LEȘÍE² s. f. (Regional) Sfîrșeală de la inimă, slăbiciune. Un greu și-o leșie, cum zicea ea, i se pusese la inimă. CONTEMPORANUL, V 290.

LEȘÍE¹ s. f. Soluție alcalină obținută prin dizolvarea în apă a sodei sau a potasei caustice sau prin fierberea cu apă a cenușei de lemn și folosită la spălatul rufelor, în tehnică etc. Odaia din față era podită cu scînduri de brad. Leșia și peria aspră le-au dat o culoare frumoasă, gălbuie și-un luciu ca de ceară. V. ROM. iulie 1953, 84. Și noi pe căldurile cele ne ungeam cu leșie tulbure, ședeam afară la soare cu pielea goală, pînă se usca cenușa pe noi. CREANGĂ, A. 28. Privește, parcă-s un testemel vechi și clătit în leșie clocotită. ALECSANDRI, T. 942.

LEȘÍE f. 1) Apă fiartă cu cenușă de lemn și limpezită, folosită la spălatul rufelor. ◊ A avea (sau a simți) ~ pe suflet a avea o dispoziție proastă. 2) Soluție alcalină cu diferite întrebuințări în industrie. [G.-D. leșiei] /<lat. lixiva

leșie f. apă înfierbântată cu cenușă și limpezită în care se fierb rufe. [Lat. LIXIVA].

leșíe f. (lat. lĭxiva, pop. lexiva, leșie; it. lisciva, Piemont lessia, Genova lešia, fr. lessive, sp. lejia, pg. lixia; ngr. alisiva). Apă în care s’a fert cenușă și cu care se spală rufele. V. buhadă, pîrlăŭ.

leșia [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~iez, (reg) leșii, leșiu / E: leșie] (Pop) 1 vt A spăla cu leșie (1). 2 vi A ~ de la inimă A simți o senzație de slăbiciune. 3 vi (Îae) A nu-i fi nici foame, nici sete. 4 vr A se spăla pe cap Si: (pop) a se la. corectat(ă)

LEȘIÁ, leșiez, vb. I. Tranz. (Rar) A spăla cu leșie. (Refl.) Că dacă m-oi leșia... Părul meu n-o mai cădea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 88.

LEȘIÁ, leșiez, vb. I Tranz. (Rar) A spăla cu leșie. – Din leșie¹.

leșià v. a (se) spăla cu leșie.

leșíĭ, a leșiá v. tr. (var. din leșin și infl. de leșie). Nord. Mă leșie (la stomah), îmĭ vine leșin (la stomah), de foame. – În Olt. leșuĭesc: cînd vă e foame răŭ, să stațĭ pe loc, să nu umblațĭ, că maĭ răŭ vă leșuițĭ (NPl. Ceaur, 123).

!leșie s. f., art. leșia, g.-d. art. leșiei; pl. leșii, art. leșiile (desp. -și-i-)

leșie s. f., art. leșia, g.-d. leșii, art. leșiei

leșíe s. f., art. leșía, g.-d. leșíi, art. leșíei

leșia (a ~) (pop.) (desp. -și-a) vb., ind. prez. 1 sg. leșiez (desp. -și-ez), 3 leșiază, 1 pl. leșiem; conj. prez. 1 sg. să leșiez, 3 să leșieze; ger. leșiind (desp. -și-ind)

leșia (a ~) (pop.) (-și-a) vb., ind. prez. 3 leșiază; conj. prez. 3 să leșieze (-și-e-); ger. leșiind (-și-ind)

leșiá vb. (sil. -și-a), ind. prez. 1 leșiéz; conj. prez. 3 sg. și pl. leșiéze (sil. -și-e-); ger. leșiínd (sil. -și-ind)

leșiez, -șiază 3, șieze 3 conj., -șiam 1 imp., -șiind ger., -șiere inf. s.

LEȘÍE s. v. sfârșeală.

leșie s. v. SFÎRȘEALĂ.

SARE DE LEȘÍE s. v. carbonat de potasiu, potasă.

sare de leșie s. v. CARBONAT DE POTASIU. POTASĂ.

leșíe (leșíi), s. f. – Soluție alcalină. – Mr. (alisivă). Lat. lixiva (Diez, I, 251; Pușcariu 967; Candrea-Dens., 982; REW 5084), cf. it. lisciva (piem. lessia, calabr. lissia), fr. lessive, sp. lejia. Mr., ca și alb. aljsivë, din ngr. ῆλισίβα < it. – Der. leșia, vb. (a spăla cu leșie); leșier, s. n. (Trans., cenușar); leșietic, adj. (gri, cenușiu; palid). – Din rom. provin bg. lešija, lišija (Capidan, Raporturile, 223), sb., cr. lušija, liksija (Candrea, Elemente, 408).

leșíe, leșii, s.f. – Soluție alcalină (folosită la spălatul rufelor) obținută prin fierberea în apă a cenușii: „Apoi femeile (...) fac leșie și spală cu ea toate vasele” (Memoria, 2001: 25). – Lat. laxiva (Șăineanu, Scriban; Diez, Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX). Cuv. rom. > bg. lešija, lišija, scr. lušija, liksija (Capidan, cf. DER).

leșíe, leșii, s.f. – Soluție alcalină (folosită la spălatul rufelor) obținută prin fierberea în apă a cenușii: „Apoi femeile (...) fac leșie și spală cu ea toate vasele” (Memoria 2001: 25). – Lat. laxiva.

LEȘÍE (lat. lixiva) s. f. 1. Soluție alcalină obținută prin dizolvarea hidroxidului de sodiu sau de potasiu în apă sau prin fierberea cu apă a cenușii de lemn. 2. Soluție alcalină care conține, pe lângă hidroxid de sodiu sau de potasiu, și substanțe de altă natură. Se obține în anumite procese industriale (ex. l naftenice). ◊ L. naftenică = soluție de hidroxid de sodiu, care conține naftenați de sodiu, obținută prin neutralizarea unor produse petrolifere bogate în acizi naftenici. ◊ L.-sulfat = soluție de hidroxid de sodiu și sulfură de sodiu, folosită la fabricarea celulozei de lemn. ◊ L. bisulfitică (sau sulfit) = soluție obținută prin tratarea calcarului cu dioxid de sulf și apă, folosită la fabricarea celulozei din lemn. ◊ L. sulfitică = reziduu obținut la fabricarea celulozei din lemn. Se folosește la fabricarea alcoolului industrial, a drojdiei de bere etc.

a usca leșia expr. (intl.) a pleca, a fugi, a se ascunde, a-și pierde urma.