24 de definiții pentru laviță laiț laiță lăiță (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

laviță sf [At: N. COSTIN, ap. GCR II, 12/5 / V: (pop) lai~[1], (reg) ~țere, ~țuri,[2] (reg) lăi~, lăv~, (nob) laiț sms / Pl: ~țe, (pop) ~ți, lăviți, (reg) lăvițe / E: bg лавица] 1 Scândură lată, fixată pe țăruși de-a lungul unui perete al caselor țărănești, pe care se stă, se doarme sau se țin diverse obiecte. 2 Bancă fixată la poarta unei case țărănești. 3 Bancă fără spătar Si: (reg) oslon, talpă. 4 (Trs; șîs ~ înfundată) Ladă mare și lungă. 5 (Pop) Catafalc. 6 (Pop; îe) Vedea-te-aș întins pe laiță Se spune cuiva căruia îi dorești moartea. 7 (Reg) Poliță. 8 (Îvr, îs) Boier de ~ți Titlu boieresc. 9 Scândură pe care se stă în căruță, în sanie. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner
  2. Variantele lavițere și lavițuri sunt suspecte și, de altfel, nu sunt la rândul lor definite în dicționar. — cata

LÁVIȚĂ, lavițe, s. f. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. ♦ Bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești). ♦ (Rar) Scândură pe care se stă în căruță, în sanie. [Var.: láiță s. f.] – Din bg. lavica.

LÁVIȚĂ, lavițe, s. f. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. ♦ Bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești). ♦ (Rar) Scândură pe care se șade în căruță, în sanie. [Var.: láiță s. f.] – Din bg. lavica.

LÁVIȚĂ, lavițe, s. f. Scîndură lată fixată pe țăruși servind, mai ales în casele țărănești, ca bancă pentru a ședea (uneori și ca pat). Mama Catrina, cu fața în jos pe lavița din casă, plîngea înăbușit. BUJOR, S. 47. Toată lungimea păretelui din fund... era prinsă de o laviță îngustă. HOGAȘ, M. N. 78. Acasă, îl așază frumos pe lavița așternută c-un lăvicer curat. VLAHUȚĂ, N. 10. ♦ Bancă fixată afară, mai ales lîngă poarta caselor țărănești. Pe lavița de lîngă poarta ogrăzii... plutonierul Boiangiu ședea de vorbă cu perceptorul Constantin Bîrzotescu. REBREANU, R. I 141. Era o zi caldă din iulie și numai noi amîndoi stăteam pe o laviță. VLAHUȚĂ, O. A. 147. Adineaori ședea pe lavița de la poartă. CARAGIALE, O. I 61. ♦ (Rar) Scîndură pe care se șade într-o sanie. Se urcară într-o sanie de noapte, mai sărăcăcioasă... pe a cărei laviță îngustă era așternută o pătură. CAMIL PETRESCU, O. I 487. – Pl. și: lăviți (GOLESCU, Î. 42). – Variante: láiță, lăițe și lăiți (SADOVEANU, O. VII 65, EMINESCU, N. 21, ȘEZ. I 78), s. f., láiț (COȘBUC, P. II 203) s. n.

láviță s. f., g.-d. art. láviței; pl. lávițe

láviță s. f., g.-d art. láviței; pl. lávițe

láviță (lávițe), s. f. – Pat de scînduri, culcuș. – Var. laiță. Sl. (bg.) lavica (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 62; DAR), cf., sb. lavic, ceh. lavice, pol. ławica, țig. lavica.Var., din bg. lajca (Scriban). – Der. la(v)icer, s. n. (covor mic pentru mobilă sau bănci).

LÁVIȚĂ ~e f. 1) Bancă constând dintr-o scândură lată fixată pe pari de-a lungul unui perete în casele țărănești. 2) Bancă (fără spetează) la poartă. [G.-D. laviței] /<bulg. lavica

laviță (laiță) f. 1. pat țărănesc cu picioarele băgate în pământ; 2. Tr. patașcă. [Slav. LAVIȚA, scaun].

láviță f., pl. e și (vest) lăvițĭ (vsl. lavica, dim. d. lava, bancă; bg. lávica, poliță; rut. láva, lávka, pol. lawica, ceh. lavice, laviță). Pat de scîndurĭ neacoperit cu nimica saŭ acoperit numaĭ cu un lăvicer. Acest copil e slab parc’c’ar fi supt la lăvițĭ (Munt.), e foarte slab. – Și láiță (bg. dial. laĭca).

iță1 sf [At: DIACONU, VR. 146 / Pl: ~țe / E: laie1 + -iță] 1-2 (Pop; șhp) Laie1 (1, 5, 9) (mică) Si: (pop) lăior (1-6).

LÁIȚĂ s. f. v. laviță.

laiță f. V. laviță: laițe acoperite cu lăicere.

arată toate definițiile

Intrare: laviță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular laviță lavița
plural lavițe lavițele
genitiv-dativ singular lavițe laviței
plural lavițe lavițelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular laiță laița
plural laițe laițele
genitiv-dativ singular laițe laiței
plural laițe laițelor
vocativ singular
plural
laiț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lăiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.