2 intrări
13 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LAUREÁT, -Ă, laureați, -te, s. m. și f. Persoană, colectiv etc. care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc. ◊ (Adjectival) Colectiv laureat. [Pr.: la-u-re-at] – Din fr. lauréat, lat. laureatus.
LAUREÁT, -Ă, laureați, -te, s. m. și f. Persoană, colectiv etc. care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc. ◊ (Adjectival) Colectiv laureat. [Pr.: la-u-re-at] – Din fr. lauréat, lat. laureatus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
LAUREÁT, -Ă, laureați, -te, s. m. și f. Persoană care a obținut un premiu acordat ca o apreciere și o recunoaștere oficială a meritelor sale remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc. Peste 3500 femei au fost decorate cu ordine și medalii; 21 femei sînt laureate ale premiului de stat. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2913. – Pronunțat: la-u-re-at.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p. i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAUREÁT s.m. și f. 1. (La romani) Învingător în competiții căruia i se decerna în semn de cinstire o cunună de lauri. 2. Cel care a obținut un înalt premiu pentru meritele sale într-un domeniu de activitate. [Pron. la-u-re-at. / < fr. lauréat, cf. lat. laureatus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAUREÁ vb. I. tr. a încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. II. tr., refl. (în unele țări) a trece examenul de doctorat. (< laureat)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LAUREÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. (la romani) învingător în competiții, căruia i se decerna în semn de cinstire o cunună de lauri. 2. (persoană, colectiv) care a obținut un înalt premiu pentru merite deosebite într-un domeniu de activitate. (< fr. lauréat, lat. laureatus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LAUREÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană sau colectiv care a fost distins cu un premiu (inițial o cunună de laur) într-un concurs. [Sil. la-u-re-at] /<fr. lauréat, lat. laureatus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*laureát, -ă adj. și s. (lat. laureatus, încoronat cu laur, cu dafin). Care a obținut o coronă de laurĭ, o mare distincțiune: poet laureat. Care a obținut un premiŭ academic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
laureátă (la-u-re-a-) s. f., g.-d. art. laureátei; pl. laureáte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
laureátă s. f. (sil. la-u-re-a-), pl. laureáte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
laureá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. laureáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
laureat (a-u, e-a)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
laureat.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: la-u-re-a-tă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
laureat, -ă (persoană) laureată
- 1. Persoană, colectiv etc. care a obținut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul științei, al literaturii, al artei etc.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exempleexemple
- Peste 3500 femei au fost decorate cu ordine și medalii; 21 femei sînt laureate ale premiului de stat. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2913.surse: DLRLC
- (și) adjectival Colectiv laureat.surse: DEX '09 DEX '98
-
- 2. (La romani) Învingător în competiții căruia i se decerna în semn de cinstire o cunună de lauri.surse: DN
etimologie:
- limba franceză lauréatsurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină laureatussurse: DEX '09 DEX '98 DN