3 definiții pentru laureat (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAUREÁ vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p. i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].

LAUREÁ vb. I. tr. a încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. II. tr., refl. (în unele țări) a trece examenul de doctorat. (< laureat)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

laureá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. laureáză

Intrare: laureat (part.)
laureat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laureat
  • laureatul
  • laureatu‑
  • laurea
  • laureata
plural
  • laureați
  • laureații
  • laureate
  • laureatele
genitiv-dativ singular
  • laureat
  • laureatului
  • laureate
  • laureatei
plural
  • laureați
  • laureaților
  • laureate
  • laureatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)