3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LARI s. m. pl. Nume dat în mitologia romană unor divinități considerate a fi ocrotitoarele casei și ale familiei. – Din lat. Lar, Laris.

LARI s. m. pl. Nume dat în mitologia romană unor divinități considerate a fi ocrotitoarele casei și familiei. V. penați. A simbolizat el însuși cu prisos, în forma clasică pe care a dat-o acestui templu elin și latin, care trebuie să fie tendința culturală a țării noastre... și care anume îi sînt zeii lari. MACEDONSKI, O. IV 127.

LARI s.m.pl. (La romani) Zei protectori ai casei și ai familiei. [Sg. lar. / < lat. lares < cuv. etrusc].

LARI s. m. pl. (mit.) zei protectori ai casei și familiei la romani. (< lat. lares)

LAR, lari, s. m. 1. Divinitate în mitologia romană, considerată a fi protector al casei și al familiei. 2. Fig. Cămin, casă (părintească). – Din lat. Lar, Laris.

lar1 sm [At: PLEȘOIANU, C. / Pl: ~i, (înv) ~es / E: lat lar, -is cf fr lares] 1 (Ant; mpl) Divinități protectoare ale casei și ale familiei, venerate de romani sub formă de statui. 2 (Fig) Casă părintească.

lar2 sm [At: LM / Pl: ~i / E: lat larus] (Rar) Pescăruș.

lare sf [At: POLIZU / Pl: (rar) lări / E: la] (Pop) Spălare.

LAR s. m. maimuță arboricolă din sud-estul Asiei, cu mâini lungi, albe. (< germ. Lar)

lar m. numele zeului domestic, la Romani; pl. lari, fig. casa, locuința.

1) lar (ngr. și vgr. láros, lat. lărus). Un fel de pasăre care prinde pește zburînd pe deasupra apelor: un stol de larĭ albĭ (Vlah. Rom. Pit. Ins. Șerp. 63). V. gĭușcă. goeland.

2) *lar m. (lat. lar, láris, de la un cuv. etrusc care însemna „șef”). Numele zeilor protectorĭ aĭ vetreĭ domestice la Romanĭ. Pl. Fig. Casa părintească saŭ casa ta, domiciliu: a-țĭ revedea lariĭ tăĭ. V. penațĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LARI- „pescăruș”. ◊ L. larus, i „pescăruș” > fr. lari- > rom. lari-.~forme (v. -form), s. f. pl., ordin de păsări acvatice palmipede, avînd ca reprezentant pescărușul.[1]

  1. În original... ~form (v. -form), s. n. pl.... încadrare greșită. Toate celelalte surse indică s. f. Ladislau Strifler

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

lari s. m. pl. (La romani) Divinități protectoare ale familiei și casei. Întruchipau sufletele strămoșilor morți care vegheau asupra urmașilor. ◊ Larii răspântiilor (lares compitali) = zeități romane protectoare ale răspântiilor, în cinstea cărora se organizau sărbători la răscrucile drumurilor. – Din lat. lares.

LARI (< lat.) s. m. pl. (În mitologia romană) Divinități protectoare ale familiei și căminului, ca și penații, manii și geniile (II); întruchipau sufletele strămoșilor morți care vegheau asupra urmașilor. Potrivit mitului inițial, au existat doi zei lari, fii gemeni ai nimfei Lara și ai zeului Mercur.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: lari
prefix (I7-P)
  • lari
Intrare: lar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lar
  • larul
  • laru‑
plural
  • lari
  • larii
genitiv-dativ singular
  • lar
  • larului
plural
  • lari
  • larilor
vocativ singular
plural
Intrare: lare
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lare
  • larea
plural
  • lări
  • lările
genitiv-dativ singular
  • lări
  • lării
plural
  • lări
  • lărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lar

  • 1. Divinitate în mitologia romană, considerată a fi protector al casei și al familiei.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • A simbolizat el însuși cu prisos, în forma clasică pe care a dat-o acestui templu elin și latin, care trebuie să fie tendința culturală a țării noastre... și care anume îi sînt zeii lari. MACEDONSKI, O. IV 127.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Cămin, casă (părintească).
    surse: DEX '09 sinonime: casă (clădire) cămin

etimologie: