LÁMPAS, lampasuri, s. n. Fâșie îngustă de postav, panglică sau șnur cusută pe latura exterioară, în lungimea pantalonilor, la unele uniforme; vipușcă. [Acc. și: lampás] – Din rus. lampas.

lampas sm [At: BUZNEA, P. V. 99/1 / V: (îvr) ~az / Pl: ~uri, (îvr) ~e / E: rs лампас] 1 Țesătură din mătase naturală cu desene mari în relief care se producea în țările orientale. 2 Fâșie de postav, de obicei de culoare roșie, care se coase pe îmbrăcăminte, îndeosebi pe latura exterioară în lungimea pantalonilor, la unele uniforme Si: vipușcă Cf panglică, șnur.

LAMPÁS, lampasuri, s. n. Fâșie îngustă de postav, panglică sau șnur cusută pe latura exterioară, în lungimea pantalonilor, la unele uniforme; vipușcă. [Acc. și: lámpas] – Din rus. lampas.

LAMPÁS, lampasuri, s. n. Fîșie lată de postav (de obicei de culoare roșie) cusută ca garnitură la unele uniforme, pe latura exterioară a pantalonilor. V. vipușcă. Zări un ofițer în uniforma lui neagră, cu lampasuri roșii la pantaloni. DUMITRIU, N. 112.

LAMPÁS s. n. fâșie îngustă, panglică, șnur verde sau de altă culoare de-a lungul cusăturii unor uniforme; vipușcă. (< rus. lampas)

LAMPÁS ~uri n. Fâșie dintr-o țesătură colorată, cusută ca garnitură pe laturile exterioare ale unor obiecte de îmbrăcăminte (mai ales, ale pantalonilor de uniformă); vipușcă. /<rus. lampas

*lampás n., pl. urĭ (fr. lampas). Fășie de-a lungu pantalonilor, mult maĭ lată de cît vipușca, cum purtaŭ generaliĭ, mediciĭ militarĭ, ofițeriĭ de artilerie ș. a. (De la 1933 s’a introdus lampasu la toate uniformele ofițereștĭ).

lampaz sn vz lampas

lămpaș [At: N. TEST. (1648), 32^v/28 / V: (înv) lampas, lam~, (reg) ~ă sf, lâm~, lim~, lom~, lum~, luom~ / Pl: ~e, (îvp) ~uri, (5) ~i E: mg lámpás] 1 sn Dispozitiv pentru iluminat, fix sau portativ, alcătuit dintr-un schelet metalic cu rezervă pentru combustibil, deasupra căruia este montat un glob de sticlă care adăpostește flacăra sau dintr-un glob de sticlă în interiorul căruia se află o sursă de lumină. Vz: candelă, felinar, lampă. 2 sn (Reg) Jucărie făcută dintr-un dovleac cu miezul scobit, cu găuri în formă de ochi, nas, gură, în interiorul căruia se introduce o lumânare. 3 sn (Reg; îf limpaș) Opaiț. 4 sn (Reg) Fachie pentru pescuit. 5 sm (Iuz) Persoană care se ocupa cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi Si: (înv) lămpăcciu. 6 sn (Reg) Inflorescență de păpădie. 7 sn (Reg) Smoc de păr alb din fruntea vitelor. corectată

LĂMPÁȘ, lămpașe, s. n. (Transilv.) Felinar. Ochii lui Visalon Luca au sticlit a tinerețe în lumina lămpașului afumat, așezat în colțul grajdului. VORNIC, O. 326. – Variantă: lămpáșă (BENIUC, S. 6) s. f.

LĂMPAȘ s.n. (Ban., Trans. SV) Felinar. Ceale feațe înțeleapte care au luat uloiu destul în lămpașele sale. SA, 73^r. Lempash. Lampas. AC, 350; cf. NT 1648, 32^v, 33^r; LEX. MARS., 114; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. lámpás. Vezi și lămpășel.

!lámpas/lampás s. n., pl. lámpasuri/lampásuri

lampás s. n., pl. lampásuri

lampas, pl. lampasuri

lămpáș s. n., pl. lămpáșe

lămpáș s. n., pl. lămpáșe

LAMPÁS s. vipușcă. (~ la hainele militare.)

LAMPAS s. vipușcă. (~ la hainele militare.)

LĂMPÁȘ s. v. felinar, lampă.