2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

lamela vt [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: it lamellare] 1 A supune operației de lamelare (1). 2 (Teh) A prelucra un material în lamele (1).

LAMELÁ vb. I. tr. (Constr., tehn.) A supune operației de lamelare; a forma un material în lamele. [Cf. it. lamellare].

LAMELÁ vb. tr. a prelucra un material în lamele (1). (< it. lamellare)

A LAMELÁ ~éz tranz. (un material) A prelucra în lamele. /Din lamelă

LAMÉLĂ, lamele, s. f. 1. Mică placă subțire de metal, de sticlă sau de lemn, cu diferite utilizări tehnice. 2. Foiță subțire în structura unor corpuri sau a unor organe. – Din fr. lamelle.

lame sf [At: LM / Pl: ~le / E: fr lamelle, lat lamella] 1 Plăcuță subțire de metal, de sticlă, de lemn etc. cu diferite utilizări. 2 Foiță subțire în structura unor corpuri sau organe. 3 (Spc) Lamă subțire de țesut osos. 4 Expansiune celulară în formă osoasă. 5 Plăcuță incoloră și transparentă, cu care se acoperă obiectele așezate pe lamă în vederea examinării la microscop.

LAMÉLĂ, lamele, s. f. 1. Mică placă subțire de metal, de sticlă sau de lemn, cu diferite întrebuințări tehnice. 2. Foiță subțire în structura unor corpuri sau a unor organe. – Din fr. lamelle.

LAMÉLĂ, lamele, s. f. 1. Mică placă subțire de metal, de sticlă sau de lemn, cu diferite întrebuințări tehnice; lamă. 2. Foiță subțire în structura unor corpuri sau organe.

LAMÉLĂ s.f. 1. Plăcuță subțire de sticlă, de metal sau de lemn; lamă mică. 2. (Biol.) Lamă subțire de țesut osos. ♦ Expansiune celulară în formă de lamă. [< fr. lamelle, cf. lat. lamella].

LAMÉLĂ s. f. 1. plăcuță subțire de sticlă, de metal sau de lemn; lamă mică. 2. lamă subțire de țesut osos. ◊ expansiune celulară în formă de lamă. (< fr. lamelle, lat. lamella)

LAMÉLĂ ~e f. 1) Placă mică și subțire de sticlă, de metal sau de lemn, având diferite întrebuințări tehnice; lamă mică. 2) Foiță subțire care separă structuri ale țesuturilor vegetale sau animale. /<fr. lamelle

*lamélă f., pl. e (lat. lamella, din *laminella, dim. d. lámina, lamă. V. omletă). Lamă mică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelá vb., ind. prez. 1 sg. lameléz, 3 sg. și pl. lameleáză

lamélă s. f., g.-d. art. lamélei; pl. laméle

lamélă s. f., g.-d. art. lamélei; pl. laméle


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LAMÉLĂ (< fr., lat.) s. f. 1. Lamă1 (1,2) mică. 2. Plăcuță de sticlă foarte subțire care acoperă picăturile de sânge sau de suspensie microbiană puse pe lame pentru a putea fi observate la microscop în stare vie. 3. (TEHN.) L. de colector = fiecare dintre piesele componente, conductoare sau izolante, ale colectorului mașinilor electrice. 4. (TEHN.) Fiecare dintre piesele pentru controlul firelor de urzeală care servesc la oprirea războiului de țesut mecanic când se rupe firul. 5. (MED.) Lamă subțire de țesut osos (ex.: l. interstițială). ♦ Expansiune celulară în formă de lamă. 6. (BOT.) Fiecare dintre lamele care poartă himenul sporifer, situate sub pălăria ciupercilor. ◊ L. mijlocie = porțiune centrală a membranei comune care separă două celule, formată din substanțe pectice. 7. (IHT.) L. branhială = parte a branhiilor peștilor la nivelul căreia se realizează schimburile respiratorii.

Intrare: lamela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lamela
  • lamelare
  • lamelat
  • lamelatu‑
  • lamelând
  • lamelându‑
singular plural
  • lamelea
  • lamelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lamelez
(să)
  • lamelez
  • lamelam
  • lamelai
  • lamelasem
a II-a (tu)
  • lamelezi
(să)
  • lamelezi
  • lamelai
  • lamelași
  • lamelaseși
a III-a (el, ea)
  • lamelea
(să)
  • lameleze
  • lamela
  • lamelă
  • lamelase
plural I (noi)
  • lamelăm
(să)
  • lamelăm
  • lamelam
  • lamelarăm
  • lamelaserăm
  • lamelasem
a II-a (voi)
  • lamelați
(să)
  • lamelați
  • lamelați
  • lamelarăți
  • lamelaserăți
  • lamelaseți
a III-a (ei, ele)
  • lamelea
(să)
  • lameleze
  • lamelau
  • lamela
  • lamelaseră
Intrare: lamelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lame
  • lamela
plural
  • lamele
  • lamelele
genitiv-dativ singular
  • lamele
  • lamelei
plural
  • lamele
  • lamelelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lamela

  • 1. tehnică A prelucra un material în lamele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • lamelă
    surse: DEX '98 DEX '09

lamelă

  • 1. Mică placă subțire de metal, de sticlă sau de lemn, cu diferite utilizări tehnice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lamă
  • 2. Foiță subțire în structura unor corpuri sau a unor organe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: