LAMÉLĂ (< fr., lat.) s. f. 1. Lamă¹ (1,2) mică. 2. Plăcuță de sticlă foarte subțire care acoperă picăturile de sânge sau de suspensie microbiană puse pe lame pentru a putea fi observate la microscop în stare vie. 3. (TEHN.) L. de colector = fiecare dintre piesele componente, conductoare sau izolante, ale colectorului mașinilor electrice. 4. (TEHN.) Fiecare dintre piesele pentru controlul firelor de urzeală care servesc la oprirea războiului de țesut mecanic când se rupe firul. 5. (MED.) Lamă subțire de țesut osos (ex.: l. interstițială). ♦ Expansiune celulară în formă de lamă. 6. (BOT.) Fiecare dintre lamele care poartă himenul sporifer, situate sub pălăria ciupercilor. ◊ L. mijlocie = porțiune centrală a membranei comune care separă două celule, formată din substanțe pectice. 7. (IHT.) L. branhială = parte a branhiilor peștilor la nivelul căreia se realizează schimburile respiratorii.