10 definiții pentru lainică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără niciun rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără nici un rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

LÁINIC, -Ă, lainici, -e, s. m. și f. (Mold.) Om care umblă fără nici un rost, fără nici o treabă; pierde-vară. Pînă-n sară am și colindat mai tot satul; ba și pe la scăldat am tras o raită cu prietenul meu Chiriac a lui Goian, un lainic și un pierde-vară ca și mine. CREANGĂ, A. 16.

láĭnic, -ă adj. (d. laĭe 1). Est. ș. a. Laĭdac, rătăcitor, hoĭnar, haĭmana, vagabond.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

láinică (reg.) s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice

láinică s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÁINIC adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.

LÁINIC s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

lainic s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.

lainic adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.

Intrare: lainică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lainică
  • lainica
plural
  • lainice
  • lainicele
genitiv-dativ singular
  • lainice
  • lainicei
plural
  • lainice
  • lainicelor
vocativ singular
  • lainică
  • lainico
plural
  • lainicelor

lainic, -ă lainică

etimologie:

  • Laie + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09