laborator sn [At: AR (1834), 108¹/22 / V: (înv) ~iu, (îvr) ~ie sf / Pl: ~oare, (îvr) ~ii / E: lat laboratorium, ger Laboratorium, fr laboratoire] 1-2 Local sau încăpere în care sunt amplasate instalații, aparate și instrumente pentru experiențe, cercetări, lucrări practice, prepararea unor substanțe etc. 3 (Îs) De ~ Produs prin experiențe, în mod artificial. 4 (Îas) Experimental. 5 (Pex) Loc unde se creează, se întâmplă sau se produce ceva. 6 (Rar) Domeniu de cercetare, de investigație. 7 (Rar) Mijloc de cercetare, de investigație. 8 (Fig) Ansamblu de mijloace, operații și procedee de care se folosește cineva și prin care se obțin anumite rezultate.

LABORATOR, laboratoare, s. n. Local sau încăpere prevăzută cu instalații speciale, aparate și instrumente, pentru experiențe științifice și lucrări practice în domeniul științelor experimentale și al tehnicii sau pentru prepararea unor produse de uz comun. Își lipi obrazul de fereastra laboratorului oțelăriei și părăsi platforma. CĂLUGĂRU, O. P. 120. Un cartier întreg din Leningrad e rezervat laboratoarelor și clinicelor medicale. STANCU, U.R.S.S. 127. Cabina doctorului era, în miniatură, o farmacie, laborator și bibliotecă. BART, E. 219. ◊ Fig. Nu putem intra aici, în amănunt, în descrierea laboratorului de creație al lui Caragiale. L. ROM. 1953, nr. 1, 53. Țara Făgărașului este un vast laborator de poezie populară. BOGZA, C. O. 275. – Variantă: laboratoriu, laboratorii (BOGZA, C. O. 230), s. n.

LABORATOR s.n. Local înzestrat cu instalații speciale (aparate, instrumente etc.) unde se fac experiențe și lucrări de fizică, de chimie, de biologie etc. [Var. laboratoriu s.n. / cf. fr. laboratoire, germ. Laboratorium].

LABORATOR s. n. 1. local, încăpere cu aparatură specială pentru cercetări științifice, experiențe, lucrări fotografice etc. 2. (fig.) șantier de creație. (< germ. Laboratorium, fr. laboratoire)

LABORATOR ~oare n. 1) Local prevăzut cu instalații, aparate și instrumente speciale pentru efectuarea unor experiențe. ~ de chimie. 2) Instituție sau secție care se ocupă de cercetări științifice experimentale. /<germ. Laboratorium, fr. laboratoire^[1]

*laboratór n., pl. oare, și -óriŭ n. (fr. laboratoire, d. lat. labóro, -áre, a munci, a lucra). Local pentru experiențe științifice. Camera unde farmaciștiĭ, cofetariĭ și alțiĭ îșĭ prepară produsele.

laboratorie sf vz laborator

laboratoriu¹ sn vz laborator

LABORATORIU s.n. v. laborator.

avion-laborator s. n. Avion amenajat ca laborator ◊ „13 avioane-laborator și cel puțin doi sateliți vor culege date asupra straturilor atmosferice, asupra așa-numitului profil vertical al temperaturilor ș.a.m.d.” Sc. 28 I 74 p. 4 ◊ „Sute de stații meteorologice situate pe cele două țărmuri ale Atlanticului și pe insule, 35 de stații de nave științifice, 15 avioane-laborator, zeci de geamanduri meteo ancorate sau în derivă și câțiva sateliți, dintre care unul geostaționar, vor sta la dispoziția observatorilor în cursul experienței.” I.B. 1 III 74 p. 4 //din avion + laborator//

cameră-laborator s. f. Cameră în care este instalat un laborator ◊ „Construcția [...] cuprinde camere-laborator, depozite etc.” Cont. 1 III 63 p. 7 (din cameră + laborator)

casă-laborator s. f. Casă în care se fac lucrări practice, care servește drept laborator ◊ „Pe loturile demonstrative ale caselor-laborator urmăresc comportarea diferitelor soiuri, experimentează variante de culturi cu doze diferite de îngrășăminte chimice și naturale.” Sc. 27 VIII 66 p. 2; v. și 14 I 62 p. 1, Cont. 1 III 63 p. 1, Șt. și tehn. 6/67 p. 36 (din casă + laborator; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 325)

clasă-laborator s. f. Clasă în care este amenajat un laborator ◊ „Prima clasă-laborator. Pe linia continuei perfecționări și modernizări a procesului de învățământ se înscrie și punerea în funcțiune a primului laborator-clasă din regiunea Cluj amenajat în incinta liceului din localitate. Sala-amfiteatru ce adăpostește clasa-laborator este înzestrată cu 40 de semicabine fonice, microfoane, difuzoare.” R.l. 9 XII 66 p. 1 (din clasă + laborator)

oraș-laborator s. n. Mică localitate structurată în jurul unui mare laborator (aici de producere a drogurilor) ◊ „Poliția panameză a descoperit ascuns într-o zonă de păduri [...] un adevărat oraș-laborator specializat în producerea drogurilor [...]” R.l. 1 VI 84 p. 6. ◊ „A.C.M. [este] considerat drept unul dintre principalii responsabili ai construcției «orașului-laborator al drogului», recent descoperit la frontiera dintre cele două țări.” R.l. 15 VI 84 p. 6 //din oraș + laborator//

teatru-laborator s. n. Teatru experimental (de tineret) ◊ „Teatrul laborator al studenților bucureșteni, «Podul», își reia activitatea.” Cont. 15 I 71 p. 4. ◊ „Teatrul viu (Living Theatre), cea mai cunoscută grupare de avangardă din S.U.A., s-a afirmat la New York și a fost stimulat de modelul Teatrului-laborator al lui Jerzy Grotowski.” (f.d.) (din teatru + laborator)

laboratoriu n. local potrivit pentru lucrări practice de fizică, chimie, istorie naturală.

laborator s. n., pl. laboratoare

laborator s. n., pl. laboratoare

laborator s. n., pl. laboratoare^[1]

laborator, pl. laboratoare

laborator, -toare.