LABORATOR, laboratoare, s. n. Local sau încăpere prevăzută cu instalații speciale, aparate și instrumente, pentru experiențe științifice și lucrări practice în domeniul științelor experimentale și al tehnicii sau pentru prepararea unor produse de uz comun. Își lipi obrazul de fereastra laboratorului oțelăriei și părăsi platforma. CĂLUGĂRU, O. P. 120. Un cartier întreg din Leningrad e rezervat laboratoarelor și clinicelor medicale. STANCU, U.R.S.S. 127. Cabina doctorului era, în miniatură, o farmacie, laborator și bibliotecă. BART, E. 219. ◊ Fig. Nu putem intra aici, în amănunt, în descrierea laboratorului de creație al lui Caragiale. L. ROM. 1953, nr. 1, 53. Țara Făgărașului este un vast laborator de poezie populară. BOGZA, C. O. 275. – Variantă: laboratoriu, laboratorii (BOGZA, C. O. 230), s. n.