20 de definiții pentru lăuză lăhuză lehuză lehusă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂÚZĂ, lăuze, s. f. Femeie care se află în primele 6-8 săptămâni după o naștere. [Var.: lăhúză, lehúză s. f.] – Din ngr. lehúsa.

LĂÚZĂ, lăuze, s. f. Femeie care se află în primele 6-8 săptămâni după o naștere. [Var.: lăhúză, lehúză s. f.] – Din ngr. lehúsa.

u [At: BIBLIA (1688) 6322/49 / V: (îvp) lăhu~, (îvr) lehusă, lehu- / Pl: ~ze / E: ngr λεχοῦσα] 1 sf Femeie în primele 6-8 săptămâni după o naștere, până la restabilirea sănătății. 2-3 sf, af (Femeie) care tocmai a născut Si: (reg) chendilă. 4 sf (Fig) Femeie a cărei sănătate este precară. 5 sf (Îrg) Femeie bolnavă.

LĂÚZĂ, lăuze, s. f. Nume dat femeii în perioada de după nașterea unui copil, pînă la restabilirea sănătății. Nu te mai zbate și nu geme mai rău ca o lăuză, că ți-a fi degeaba osteneala. GALAN, Z. R. 244. – Pronunțat: lă-u-. – Variantă: lehúză (ALECSANDRI, T. 100) s. f.

LĂÚZĂ ~e f. Femeie în primele săptămâni de după naștere. [G.-D. lăuzei] /<ngr. lehúsa

lăuză f. femeie care stă în pat după ce a născut. [Și lehuză = gr. mod. LEHUZA (din léhos, pat)].

LĂHÚZĂ s. f. v. lăuză.

LEHÚZĂ s. f. v. lăuză.

lehúsă (vechĭ), lehúză (est) și lăúză (vest) f., pl. e (ngr. lehúsa, vgr. lehó, lehús, d. léhos, pat; bg. lehusa, turc lohusa). Femeĭe care șade în pat după ce a născut. V. chendelă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăúză s. f., g.-d. art. lăúzei; pl. lăúze

lăúză s. f., g.-d. art. lăúzei; pl. lăúze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂÚZĂ s. (prin Transilv.) chendelă, slabă.

U s. (prin Transilv.) chendelă, slabă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lăúză (lăúze), s. f. – Femeie care tocmai a născut. – Var. lăhuză, l(e)huză, cu der. ngr. λεχούσα, din gr. λεχώ, -ους „lăuză” (Roesler 571; Tiktin; DAR), cf. tc. löǵușa, bg. lehusa, mr. lihoană < ngr. λεχῶνα (după Conev 59, rom. ar proveni din bg.). – Der. lăuzie, s. f. (naștere, stare postnatală), din ngr. λεχουσία; lăuzi, vb. (a se scula după naștere).

Intrare: lăuză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • u
  • uza
plural
  • uze
  • uzele
genitiv-dativ singular
  • uze
  • uzei
plural
  • uze
  • uzelor
vocativ singular
  • u
  • uzo
plural
  • uzelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăhu
  • lăhuza
plural
  • lăhuze
  • lăhuzele
genitiv-dativ singular
  • lăhuze
  • lăhuzei
plural
  • lăhuze
  • lăhuzelor
vocativ singular
  • lăhu
  • lăhuzo
plural
  • lăhuzelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lehu
  • lehuza
plural
  • lehuze
  • lehuzele
genitiv-dativ singular
  • lehuze
  • lehuzei
plural
  • lehuze
  • lehuzelor
vocativ singular
  • lehu
  • lehuzo
plural
  • lehuzelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lehu
  • lehusa
plural
  • lehuse
  • lehusele
genitiv-dativ singular
  • lehuse
  • lehusei
plural
  • lehuse
  • lehuselor
vocativ singular
  • lehu
  • lehuso
plural
  • lehuselor

lăuză lăhuză lehuză lehusă

  • 1. Femeie care se află în primele 6-8 săptămâni după o naștere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Nu te mai zbate și nu geme mai rău ca o lăuză, că ți-a fi degeaba osteneala. GALAN, Z. R. 244.
      surse: DLRLC

etimologie: