19 definiții pentru lăuză lăhuză lehusă lehuză

u [At: BIBLIA (1688) 6322/49 / V: (îvp) lăhu~, (îvr) lehusă, lehu- / Pl: ~ze / E: ngr λεχοῦσα] 1 sf Femeie în primele 6-8 săptămâni după o naștere, până la restabilirea sănătății. 2-3 sf, af (Femeie) care tocmai a născut Si: (reg) chendilă. 4 sf (Fig) Femeie a cărei sănătate este precară. 5 sf (Îrg) Femeie bolnavă.

LĂÚZĂ, lăuze, s. f. Femeie care se află în primele 6-8 săptămâni după o naștere. [Var.: lăhúză, lehúză s. f.] – Din ngr. lehúsa.

LĂÚZĂ, lăuze, s. f. Femeie care se află în primele 6-8 săptămâni după o naștere. [Var.: lăhúză, lehúză s. f.] – Din ngr. lehúsa.

LĂÚZĂ, lăuze, s. f. Nume dat femeii în perioada de după nașterea unui copil, pînă la restabilirea sănătății. Nu te mai zbate și nu geme mai rău ca o lăuză, că ți-a fi degeaba osteneala. GALAN, Z. R. 244. – Pronunțat: lă-u-. – Variantă: lehúză (ALECSANDRI, T. 100) s. f.

lăúză s. f., g.-d. art. lăúzei; pl. lăúze

LĂÚZĂ s. (prin Transilv.) chendelă, slabă.

lăúză (lăúze), s. f. – Femeie care tocmai a născut. – Var. lăhuză, l(e)huză, cu der. ngr. λεχούσα, din gr. λεχώ, -ους „lăuză” (Roesler 571; Tiktin; DAR), cf. tc. löǵușa, bg. lehusa, mr. lihoană < ngr. λεχῶνα (după Conev 59, rom. ar proveni din bg.). – Der. lăuzie, s. f. (naștere, stare postnatală), din ngr. λεχουσία; lăuzi, vb. (a se scula după naștere).

LĂÚZĂ ~e f. Femeie în primele săptămâni de după naștere. [G.-D. lăuzei] /<ngr. lehúsa

lăuză f. femeie care stă în pat după ce a născut. [Și lehuză = gr. mod. LEHUZA (din léhos, pat)].

LĂHÚZĂ s. f. v. lăuză.

LEHÚZĂ s. f. v. lăuză.

lehúsă (vechĭ), lehúză (est) și lăúză (vest) f., pl. e (ngr. lehúsa, vgr. lehó, lehús, d. léhos, pat; bg. lehusa, turc lohusa). Femeĭe care șade în pat după ce a născut. V. chendelă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

lăúză s. f., g.-d. art. lăúzei; pl. lăúze

U s. (prin Transilv.) chendelă, slabă.

Intrare: lăuză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • u
  • uza
plural
  • uze
  • uzele
genitiv-dativ singular
  • uze
  • uzei
plural
  • uze
  • uzelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăhu
  • lăhuza
plural
  • lăhuze
  • lăhuzele
genitiv-dativ singular
  • lăhuze
  • lăhuzei
plural
  • lăhuze
  • lăhuzelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lehu
  • lehuza
plural
  • lehuze
  • lehuzele
genitiv-dativ singular
  • lehuze
  • lehuzei
plural
  • lehuze
  • lehuzelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lehu
  • lehusa
plural
  • lehuse
  • lehusele
genitiv-dativ singular
  • lehuse
  • lehusei
plural
  • lehuse
  • lehuselor
vocativ singular
plural