7 definiții pentru lăudător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂUDĂTÓR, -OÁRE, lăudători, -oare, s. m. și f. Persoană care laudă. ◊ Expr. A-i fi murit (cuiva) lăudătorii, se spune ironic despre cineva sau cuiva care se laudă singur. [Pr.: lă-u-] – Lat. laudatorius sau lăuda + suf. -ător.

LĂUDĂTÓR, -OÁRE, lăudători, -oare, s. m. și f. Persoană care laudă. ◊ Expr. A-i fi murit (cuiva) lăudătorii, se spune ironic despre cineva sau cuiva care se laudă singur. [Pr.: lă-u-] – Lat. laudatorius sau lăuda + suf. -ător.

lăudător, ~oare smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 43v / Pl: ~i, ~oare / E: lăuda + -ător] 1-2 (Înv) Persoană care apreciază în mod favorabil, elogios Si: admirator. 3-4 (Bis; înv) (Persoană) care preamărește, proslăvește Si: adorator, închinător. 5-6 (Înv) (Persoană) care obișnuiește să măgulească Si: lingușitor. 7-8 (Îvr) Lăudăros (1-2).

LĂUDĂTÓR, -OÁRE, lăudători, -oare, s. m. și f. Persoană care laudă. ◊ (Mai ales în expr.) A-i muri (cuiva) lăudătorii, se spune despre cineva care se laudă singur. – Pronunțat: lă-u-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lăudător (lă-u-) s. m., pl. lăudători

lăudătór s. m. (sil. lă-u-), pl. lăudătóri

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i muri cuiva lăudătorii expr. 1. a fi plin de sine, a fi încântat / mândru de propria persoană. 2. a se lăuda întruna.

Intrare: lăudător
  • silabație: lă-u- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăudător
  • lăudătorul
  • lăudătoru‑
plural
  • lăudători
  • lăudătorii
genitiv-dativ singular
  • lăudător
  • lăudătorului
plural
  • lăudători
  • lăudătorilor
vocativ singular
  • lăudătorule
plural
  • lăudătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăudător, lăudătorisubstantiv masculin
lăudătoare, lăudătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care laudă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A-i fi murit (cuiva) lăudătorii, se spune ironic despre cineva sau cuiva care se laudă singur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • limba latină laudatorius DEX '09 DEX '98
  • lăuda + sufix -ător. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.