10 definiții pentru lăsătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂSĂTÚRĂ, lăsături, s. f. (Rar) Loc în care s-a produs o denivelare. – Lăsa + suf. -ătură.

LĂSĂTÚRĂ, lăsături, s. f. (Rar) Loc în care s-a produs o denivelare. – Lăsa + suf. -ătură.

lăsătu sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: lăsa + -ătură] 1 (Înv) Abandonare. 2 (Înv) Amânare. 3 (Înv) Omitere. 4-5 (Tip; înv) Cuvânt sau fragment de text omis de zețar la culegerea unei pagini. 6 (Pop) Vale puțin adâncă, formată între două ridicături de teren Si: șa, (reg) curmătură. 7 (Pop) Obiect care atârnă.

LĂSĂTÚRĂ, lăsături, s. f. Locul în care s-a produs o denivelare.

LĂSĂTÚRĂ ~i f. pop. Formă de relief mai joasă decât regiunile din jur; adâncitură de teren, de întindere mare; depresiune. /a (se) lăsa + suf. ~tură

lăsătúră f., pl. ĭ. Acțiunea orĭ modu de a se lăsa, de a se scoborî (un stol de păsărĭ, un aeroplan). Stol de păsărĭ care s’a lăsat pe un loc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăsătúră s. f., g.-d. art. lăsătúrii; pl. lăsătúri

lăsătúră s. f., g.-d. art. lăsătúrii; pl. lăsătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: lăsătură
lăsătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăsătu
  • lăsătura
plural
  • lăsături
  • lăsăturile
genitiv-dativ singular
  • lăsături
  • lăsăturii
plural
  • lăsături
  • lăsăturilor
vocativ singular
plural

lăsătură

etimologie:

  • Lăsa + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09