13 definiții pentru lărmui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂRMUÍ, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A face larmă, a produce zgomot mare. – Larmă + suf. -ui.

lărmui [At: ȘINCAI, HR. I, 316/15 / Pzi: 6 ~esc / E: larmă + -ui] 1 vt (Îvr) A alarma. 2 vr (Îvr) A se răzvrăti. 3 vi A face zgomot mare. 4 vi (D. spații; udp „de”) A răsuna.

LĂRMUÍ, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. A face larmă, a produce zgomot mare. – Larmă + suf. -ui.

LĂRMUÍ, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. A face larmă, zgomot mare. Tot așa lărmuia și atunci vizitiul lui Nicodim Caznaș înainte de a-și prăvăli caii pe drumul către gară. GALAN, Z. R. 7. În mărăcinișuri lărmuiau păsărele de felurite neamuri. SADOVEANU, M. C. 184. Lărmuind cu bucurie, Bat în geam, fac zarvă multă. IOSIF, PATR. 46.

A LĂRMUÍ ~iésc intranz. A face larmă, gălăgie mare. /larmă + suf. ~ui

lărmuĭésc v. intr. (d. larmă saŭ ung. lármáznĭ). Trans. Barb. Fac gălăgie, vociferez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lărmuí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărmuiésc, imperf. 3 sg. lărmuiá; conj. prez. 3 să lărmuiáscă

lărmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărmuiésc, imperf. 3 sg. lărmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lărmuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂRMUÍ vb. (reg.) a hălălăi, (Transilv.) a loloti. (Cine ~?)

LĂRMUÍ vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura.

lărmui vb. v. ALARMA. FRĂMÎNTA. INTRIGA. ÎNGRIJORA. NELINIȘTI. SPERIA. TULBURA.

LĂRMUI vb. (reg.) a hălălăi, (Transilv.) a loloti. (Cine ~?)

Intrare: lărmui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lărmui
  • lărmuire
  • lărmuit
  • lărmuitu‑
  • lărmuind
  • lărmuindu‑
singular plural
  • lărmuiește
  • lărmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lărmuiesc
(să)
  • lărmuiesc
  • lărmuiam
  • lărmuii
  • lărmuisem
a II-a (tu)
  • lărmuiești
(să)
  • lărmuiești
  • lărmuiai
  • lărmuiși
  • lărmuiseși
a III-a (el, ea)
  • lărmuiește
(să)
  • lărmuiască
  • lărmuia
  • lărmui
  • lărmuise
plural I (noi)
  • lărmuim
(să)
  • lărmuim
  • lărmuiam
  • lărmuirăm
  • lărmuiserăm
  • lărmuisem
a II-a (voi)
  • lărmuiți
(să)
  • lărmuiți
  • lărmuiați
  • lărmuirăți
  • lărmuiserăți
  • lărmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • lărmuiesc
(să)
  • lărmuiască
  • lărmuiau
  • lărmui
  • lărmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lărmui

  • 1. învechit popular A face larmă, a produce zgomot mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hălălăi loloti attach_file 3 exemple
    exemple
    • Tot așa lărmuia și atunci vizitiul lui Nicodim Caznaș înainte de a-și prăvăli caii pe drumul către gară. GALAN, Z. R. 7.
      surse: DLRLC
    • În mărăcinișuri lărmuiau păsărele de felurite neamuri. SADOVEANU, M. C. 184.
      surse: DLRLC
    • Lărmuind cu bucurie, Bat în geam, fac zarvă multă. IOSIF, PATR. 46.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Larmă + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09