lămurire² sf / [At: ENC. ROM. / Pl: ~ri / E: lamură²] (Rar) Operație de curățire prin rărire a pădurilor tinere în stadiul de lăstari.

lămurire¹ sf [At: BIBLIA (1688), 444^r/11 / Pl: ~ri / E: lămuri] 1 Purificare a metalelor (prețioase) prin îndepărtarea corpurilor, substanțelor sau elementelor străine sub acțiunea focului Si: (îvr) lămurit¹ (1), lămuritură (1). 2 (Fig) Înlăturare a elementelor improprii, nespecifice, dăunătoare Si: curățare, (îvr) lămurit¹ (2), lămuritură (2). 3 (Fig) Puritate. 4-6 (Pex) Purificare a unui lichid prin (sedimentare), (distilare sau) dublă rafinare Si: (îvr) lămurit¹ (4-6), lămuritură (4-6). 7 (Înv) Determinare a unui lucru, a unui fapt, a unui fenomen Si: (îvr) lămurit¹ (7), lămuritură (7). 8 Soluționare a unei probleme, a unei situații financiare etc. Si: (îvr) lămurit¹ (8), lămuritură (8). 9 (Înv) Limpezime a gândirii, a exprimării, a ideilor etc. Si: (nob) lămureală (1), (îvr) lămurit¹ (9), lămuritură (9). 10 (Udp „asupra”, „despre”) Informație. 11 Completare, precizare astfel încât ceva să devină inteligibil Si: (pop) lămureală (2), (îvr) lămurit¹ (11), lămuritură (11). 12 Relevare a semnificației, a conținutului, a sferei de referință sau de explicare etc. Si: explicație, (pop) lămureală (3), (îvr) lămurit¹ (12), lămuritură (12). Vz argumentare, demonstrație. 13 Cunoaștere suficientă și clară a unei realități Si: (pop) lămureală (4), (îvr) lămurit¹ (13), lămuritură (13). 14 Explicare a semnificației, a cauzei, a rostului etc. unei realități, unei întâmplări sau unei situații Si: (nob) (pop) lămureală (5), relevare, (îvr) lămurit¹ (14), lămuritură (14). 15 Aflare a explicației unui lucru, unei stări, unui proces și obținere a cunoștinței în legătură cu felul în care se prezintă Si: (pop) lămureală (6), (îvr) lămurit¹ (15), lămuritură (15) Vz argumentare. 16 (Înv; îlav) Cu toată ~a (sau multă ori deplină ~) În mod clar. 17 (Îvr; îe) A veni în ~ A ajunge la opinia..., la concluzia... 18 Convingere a cuiva să accepte o opinie, o idee etc. 19-20 (Îs) Muncă sau acțiune de ~ Acțiune politică întreprinsă cu scopul de a crea anumite convingeri sau atitudini. 21 (Rar) Evidențiere. corectat(ă)

LĂMURIRE, lămuriri, s. f. 1. Acțiunea de a lămuri și rezultatul ei; clarificare, deslușire. Învățătorului îi revine un rol de seamă în lămurirea țărănimii muncitoare asupra avantajelor mecanizării agriculturii, ale întovărășirilor de lucrare în comun a pămîntului, asupra superiorității gospodăriilor agricole colective. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 461. Prietenul pe care l-am rugat... să mă ajute să văd orașul și să-mi înlesnească unele lămuriri e un vechi moscovit. STANCU, U.R.S.S. 14. ◊ (Adesea în legătură cu verbul «a duce») Muncă (sau acțiune, campanie) de lămurire = acțiune politică întreprinsă pentru explicarea unei probleme de pe poziția clasei muncitoare, cu scopul de a trezi conștiința de clasă și a ridica nivelul politic al unei persoane sau al unei colectivități. Lenin sublinia că munca de lămurire a maselor nu reprezintă «numai» o activitate propagandistică, că de fapt ea este cea mai practică activitate revoluționară. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 381, 2/1. Unul din voi să plece cu brigada; celălalt să rămînă în sat, ca să începem din nou munca de lămurire. MIHALE, O. 62. 2. Informație lămuritoare, explicație. Un funcționar al Bibliotecii Lenin ne conduce și ne dă lămuriri. STANCU, U.R.S.S. 28. Oaspeții se uitau unii la alții, așteptînd o lămurire. SADOVEANU, O. VII 94. Zaharia Duhu simți datoria să adauge o lămurire, care în aceeași vreme suna ca o scuză. C. PETRESCU, A. 302.

lămurire f. explicațiune.

lămuríre f. Clarificare, limpezire. Fig. Explicațiune, informațiune precisă.

lămura v vz lămuri

lămuri [At: BIBLIA (1688), 389¹/50 / V: (îvr) ~mări, (cscj) ~ra, / Pzi: ~resc / E: lamură] 1 vt (înv; c. i. metale, mai ales aur sau argint) A purifica prin înlăturarea, sub acțiunea focului, a corpurilor, a substanțelor sau a elementelor străine. 2 vt (Înv) A face să aibă o calitate superioară. 3 vt (Fig) A face să devină nealterat. 4 vt (Fig) A înlătura elementele improprii, nespecifice, dăunătoare Si: a purifica. 5-7 vt (Îrg; c. i. substanțe lichide) A curăța de impurități (prin distilare) (dublă rafinare sau) sedimentare. 8-9 vtr A (se) separa din amestecul din care face parte. 10 vt (Înv) A determina cu precizie un fapt, un lucru, un fenomen. 11 vt A face inteligibil ceea ce este sau pare confuz, obscur prin comentarii, interpretări etc. 12 vt A completa cu noi precizări, astfel încât să se poată înțelege ușor. 13 vt A releva semnificația, conținutul, sfera de referință sau de aplicare etc. 14 vt A clarifica. 15-16 vtr A (se) înțelege. 17 vt A ști. 18-19 vtr A (se) distinge. 20-21 vtr (Rar) A (se) justifica. 22 vt A stabili. 23-24 vtr A (se) explica. 25 vr A căpăta un sens, o rezolvare. 26-27 vtr A (se) cristaliza. 28-29 vtr A (se) contura. 30 vt (C.i. oameni) A face să pătrundă semnificația, înțelesul, cauza, rostul etc. unei întâmplări sau al unei situații. 31 vt A face să accepte și să considere ca justă o opinie, o idee, un lucru etc. pe bază de argumente Si: a convinge. 32 vr (D. oameni) A dobândi cunoștințe suficiente și clare despre ceva sau despre cineva. 33 vt A fi în măsură să cunoască semnificația, cauza, rostul a ceva. 34 vr A se edifica în legătură cu un fapt, cu un fenomen, cu o situație etc. 35-36 vtr (Îe) A (se) ~ liniștea (A lăsa sau) a rămâne nedumerit în urma unei explicații insuficiente, neclare. 37 vrr A ajunge la o concluzie comună, la o înțelegere, prin discutarea și explicarea aspectelor neclare și prin depășirea divergențelor. 38 vr (Îe) A se ~ de ziuă A se ivi zorile. 39 vt A face să se vadă limpede Si: a evidenția. 40 vt A vedea. corectat(ă)

LĂMURI, lămuresc, vb. IV. 1. Tranz. A face pe cineva să înțeleagă, a-i explica cuiva un lucru, o problemă etc., a da cuiva explicații. N-ai dreptul să mă condamni, fără să încerci să mă lămurești. DEMETRIUS, C. 33. Se luptă cu părerea de rău că nu-i cineva care să-l lămurească. SP. POPESCU, M. G. 93. ◊ (Problema în discuție se exprimă printr-o propoziție secundară sau printr-o determinare introdusă prin prep. «asupra») Dacă mă apropiam de el, dacă-l lămuream de ce umblă Tăun și-l ademenește cu vorbe, acum îl aveam între noi. CAMILAR, TEM. 274. Nicola, după ce mai bău un pahar de mastică, începu să lămurească cum era organizată viața în colonie. BART, E. 281. Ipolit găsi niște tăbliți... – A! am zis, iată acea ce ne va lămuri asupra misterioasei drame. NEGRUZZI, S. I 45. ◊ (Cu dativul persoanei) Am încercat să-ți lămuresc de ce nu mă mai înțeleg cu Mircea. DEMETRIUS, C. 9. ◊ (Fără indicarea persoanei) După ce mai băură un pahar de vin, Simeon lămuri cum stau treburile. SADOVEANU, O. VII 120. ♦ Refl. (Despre persoane) A ajunge la idei clare, a înțelege, a stăpîni o problemă. După ce s-or lămuri toate milioanele de oameni cîți îi are pămîntul, războiul are să intre în poveste. CAMILAR, TEM. 59. 2. Refl. A ajunge cu cineva la înțelegere, limpezind puncte de vedere contrarii. Trebuie să se lămurească mai bine cu Roșu în chestia asta, ca să nu se pomenească pe drumuri. REBREANU, R. II 80. 3. Tranz. (Complementul indică lucrul explicat) A explica pe înțelesul tuturor, a face clar, a desluși. Nu știu eu bine să lămuresc aceste idei. ODOBESCU, S. III 128. ♦ Refl. (Despre idei, probleme) A deveni clar, a căpăta înțeles. Cînd lucrurile se lămuresc, ne pufnește pe toți un rîs. CAMIL PETRESCU, U. N. 279. (Construit cu dativul) Vicleșugul moșneagului deodată i se lămuri cu desăvîrșire. SADOVEANU, O. VII 116. Acum i se lămureau bine, pentru prima oară, veșnicele sfezi, în larma cărora se deștepta noaptea din somn. VLAHUȚĂ, O. A. 140. 4. Refl. (Despre obiecte concrete) A se desluși dintre alte obiecte, a căpăta relief, a deveni distinct, a apărea cu claritate. Luna mare se ridicase și cîmpiile se lămureau drepte pînă cine știe unde. SADOVEANU, O. VI 189. Fața lui se lămurește, Pare-nduioșat acum. TOPÎRCEANU, B. 71. ◊ Fig. În mintea lui se lămurea ca într-un tablou căsuța... albă și veche. VLAHUȚĂ, O. A. III 73. ♦ (Despre elemente care întunecă obiectele) A dispărea, lăsînd să se vadă clar lucrurile. Negurile de pe Moldova se lămureau. SADOVEANU, O. I 59. 5. Tranz. (Învechit) A curăța un metal de corpuri străine expunîndu-l acțiunii focului; a purifica. Argintarul lucrează argintul, lămurindu-l prin foc. I. IONESCU, M. 714. ◊ Refl. Fig. Ticăloșii aceștia merită a fi arși de vii, ca să-și curețe păcatul și să se lămurească prin foc de fărădelegea lor. NEGRUZZI, S. I 232.

A SE LĂMURI mă ~esc intranz. 1) (despre lucruri neclare) A deveni clar (în urma unor investigații, discuții etc.). 2) (despre persoane) A ajunge să înțeleagă clar; a se clarifica; a se edifica. 3) (despre obiecte) A apărea vederii în mod distinct; a căpăta contururi clare; a se distinge; a se desluși. 4) (despre persoane) A ajunge la înțelegere (unul cu altul) în urma unor explicații. /Din lamură

A LĂMURI ~esc tranz. 1) (probleme, texte, lucruri neînțelese etc.) A face înțeles, comentând și dând informații necesare; a explica; a arăta. 2) (persoane) A ajuta să înțeleagă lucruri neclare, obscure. 3) A face să se lămurească. /Din lamură

lămurì v. 1. a curăța: a lămuri aurul; 2. a clarifica: (lună) lumina-i dulce tot mai mult lămurește EM.; 3. fig. a explica, a lămuri idei.

lămurésc v. tr. (d. lamură). Curăț, clarific, limpezesc: a lămuri seu, untu. Fig. Clarific, explic, deslușesc, daŭ informațiunĭ precise: a lămuri pe cineva.

lămurire s. f., g.-d. art. lămuririi; pl. lămuriri

lămurire s. f., g.-d. art. lămuririi; pl. lămuriri

lămurire s. f., g.-d. art. lămuririi; pl. lămuriri

lămuri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămuresc, 3 sg. lămurește, imperf. 1 lămuream; conj. prez. 1 sg. să lămuresc, 3 să lămurească

lămuri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămuresc, imperf. 3 sg. lămurea; conj. prez. 3 să lămurească

lămuri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămuresc, imperf. 3 sg. lămurea; conj. prez. 3 sg. și pl. lămurească

LĂMURIRE s. 1. clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, explicație, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, soluționare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descâlcire. (~ unei probleme complicate.) 2. clarificare, dumerire, edificare. (~ lui într-o problemă.) 3. v. indicație. 4. v. instrucțiuni.

LĂMURIRE s. 1. clarificare, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, explicație, limpezire, precizare, rezolvare, soluție, soluționare, (înv.) pliroforie, răspicare, (fig.) cheie, descîlcire. (~ unei probleme complicate.) 2. clarificare, dumerire, edificare. (~ lui într-o problemă.) 3. indicație, informație, îndrumare. (A primit toate ~ necesare.) 4. explicație, indicație, instrucțiuni (pl.), îndrumare. (~ pentru folosirea unui medicament.)

LĂMURI vb. v. curăța, purifica.

LĂMURI vb. 1. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) desluși, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descâlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) 2. v. rezolva. 3. v. dumeri. 4. a (se) clarifica, a (se) dumeri, a (se) edifica. (S-a ~ imediat după ce a văzut actele.)

lămuri vb. v. CURĂȚA. PURIFICA.

LĂMURI vb. 1. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) desluși, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) limpezi, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descîlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) 2. a clarifica, a descifra, a desluși, a dezlega, a explica, a limpezi, a rezolva, a soluționa. (A ~ enigma.) 3. a se dumeri, a înțelege, a pricepe, a ști, (reg.) a se nădăi, (fig.) a se trezi. (Tot nu te-ai ~ ce am vrut să-ți spun?) 4. a (se) clarifica, a (se) dumeri, a (se) edifica. (S-a ~ imediat după ce a văzut actele.)

lămurire, lămuriri s. f. (intl., iron.) bătaie.

a se lămuri buștean expr. a rămâne nedumerit.

lămuri, lămuresc v. t. (iron.) a bate.