16 definiții pentru lălâu lalău lălău lelău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂLẤU, -ẤIE, lălăi, adj. (Fam.) Care are mișcări greoaie, leneșe, lipsite de grație; p. ext. care este neglijent, neîngrijit, rău (și murdar) îmbrăcat. [Pl. și: (f.) lălăie] – Probabil formație onomatopeică.

lălâu, ~âie a [At: HEM / V: (rar) ~lău, lalău / Pl: ~âi, ~âie / E: cf lăla, pbl fo] 1 (D. persoane) Înalt și slab, cu mâini și cu picioare lungi Si: deșirat. 2 Care are mișcări leneșe, lipsite de grație. 3 Neglijent. 4 Care este îmbrăcat neîngrijit Si: dezmățat. 5 (Reg) Timid. 6 Tont. 7 Prea larg.

LĂLẤU, -ẤIE, lălâi, -âie, adj. Care are mișcări greoaie, leneșe, lipsite de grație; p. ext. care este neglijent, neîngrijit, rău (și murdar) îmbrăcat. – Probabil formație onomatopeică.

LĂLÂU ~ie (~i) și substantival Care se mișcă greoi și neîndemânatic; cu mișcări lipsite de grație; prostănac; nătărău. /Onomat.

lălău, ~ăie[1] a vz lălâu corectată

  1. În original, forma de feminin fără accent — LauraGellner

lelău[1] a vz lălâu corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

LĂLÎ́U, -Î́IE, lălîi, -e, adj. Cu mișcări greoaie și lipsite de grație; bleg. Groasă, lălîie, soioasă, bucătăreasa s-a iuțit. GALAN, Z. R. 144. Iar bietul Dragoș, deși era o matahală de om, mare și lălîie, se făcuse, totuși, mic, numai cît un purece. HOGAȘ, H. 25. Avea bărbat și o fată, balcîză și lălîie, de-ți era frică să înnoptezi cu dînsa în casă. CREANGĂ, A. 26. ♦ (Substantivat, rar) Prostănac, nătăfleț. N-ai decît să te duci... la colonadă, unde lălîii cască gura la mărfurile expuse prin magazine. NEGRUZZI, S. I 329.

lălău a. Mold. cate umblă lela: o fată lălaie CR. ║ m. gură-cască, găgăuță: unde lălăii cască gura NEGR. (V. lela].

lălî́ŭ, -î́ĭe adj. (cp. cu pv. lalo, sp. lelo, fr. Lorena lalá, om prost [Lbk. 4860] și cu sîrb. lóla, om lălîŭ [Bern. 1, 730], haĭmana [Dicț. Stevovicĭ]; pol. lola, femeĭe dezordonată). Fam. Iron. Prea înalt și slab (deșirat): fată lălîĭe, fete lălîĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!lălấu (fam.) adj. m., f. lălấie, pl. m. și f. lălấi

lălâu adj. m., pl. lălâi; f. sg. lălâie, pl. lălâie/lălâi

lălîu, pl. lălîi, f. lălîie, pl. lălîie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂLÂU adj. 1. v. bleg. 2. v. neglijent.

LĂLÎU adj. bleg, indolent, moale, molatic, molîu, mototol, (reg.) tofolog (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (Un om ~.)

Intrare: lălâu
lălâu adjectiv
adjectiv (A102)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lălâu
  • lălâul
  • lălâu‑
  • lălâie
  • lălâia
plural
  • lălâi
  • lălâii
  • lălâie
  • lălâiele
genitiv-dativ singular
  • lălâu
  • lălâului
  • lălâie
  • lălâiei
plural
  • lălâi
  • lălâilor
  • lălâie
  • lălâielor
vocativ singular
plural
lalău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lălău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lelău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lălâu lalău lălău lelău

  • 1. familiar Care are mișcări greoaie, leneșe, lipsite de grație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bleg 3 exemple
    exemple
    • Groasă, lălîie, soioasă, bucătăreasa s-a iuțit. GALAN, Z. R. 144.
      surse: DLRLC
    • Iar bietul Dragoș, deși era o matahală de om, mare și lălîie, se făcuse, totuși, mic, numai cît un purece. HOGAȘ, H. 25.
      surse: DLRLC
    • Avea bărbat și o fată, balcîză și lălîie, de-ți era frică să înnoptezi cu dînsa în casă. CREANGĂ, A. 26.
      surse: DLRLC
  • comentariu feminin Plural și: lălăie.
    surse: DEX '09

etimologie: