2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂCUITÓR1, -OÁRE s. m. și f. v. locuitor.

LĂCUITÓR1, -OÁRE s. m. și f. v. locuitor.

LĂCUITÓR2, -OÁRE, lăcuitori, -oare, s. m. și f. Lucrător specializat în lucrări de lăcuire. [Pr.: -cu-i-] – Lăcui + suf. -tor.

LĂCUITÓR2, -OÁRE, lăcuitori, -oare, s. m. și f. Lucrător specializat în lucrări de lăcuire. [Pr.: -cu-i-] – Lăcui + suf. -tor.

lăcuitor2, ~oare smf vz locuitor

lăcuitor1 sn [At: DL / P: ~cu-i~ / Pl: ~i / E: lăcui1 + -tor] Persoană care lăcuiește1.

LĂCUITÓR2, lăcuitori, s. m. Lucrător care se ocupă cu lăcuirea.

LĂCUITÓR ~i m. Muncitor specializat în operații de lăcuire. /a lăcui + suf. ~tor

LOCUITÓR, -OÁRE, locuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.). [Pr.: -cu-i-.Var.: (înv.) lăcuitór, -oáre s. m. și f.] – Locui + suf. -tor.

LOCUITÓR, -OÁRE, locuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.). [Pr.: -cu-i-.Var.: (înv.) lăcuitór, -oáre s. m. și f.] – Locui + suf. -tor.

locuitor, ~oare [At: PSALT. 52 / V: (înv) lăc~ / P: ~cu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: locui + -itor] 1-2 a (Înv) Care locuiește (1-2) undeva Si: (înv) locuit (4-5). 3 a (Îvr) Care trăiește în concubinaj Si: (îvr) locuit (5). 4 smf Persoană care are domiciliul într-un loc determinat. 5 smf (Pex) Persoană din populația Terrei.

LOCUITÓR, -OÁRE, locuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care locuiește într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc. Caut în acest București de un milion de locuitori un om să mă asculte. C. PETRESCU, C. V. 152. Vreu... ca tot locuitorul să fie reprezentant al națiunii. ALECSANDRI, T. I 232. – Variantă: lăcuitór (RUSSO, O. 78) s. m.

LOCUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care trăiește într-un anumit loc. ~orii orașului. [Sil. -cu-i-] /a locui + suf. ~tor

locuitor m. cel ce locuiește într’o țară, într’un oraș.

locuitór, -oáre s. Care locuĭește: locuitoriĭ unuĭ oraș, uneĭ țărĭ, uneĭ insule.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăcuitór (-cu-i-) s. m., pl. lăcuitóri

lăcuitór s. m., pl. lăcuitóri

locuitór (-cu-i-) s. m., pl. locuitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LOCUITÓR s. 1. (înv.) sălășluitor, (fig.) suflet. (Un oraș cu un milion de ~.) 2. (la pl.) v. populație.

LOCUITOR s. 1. (înv.) sălășluitor, (fig.) suflet. (Un oraș cu un milion de ~.) 2. (la pl.) populație, (înv. și reg.) poporime, (înv.) poporație, public. (~ii unui teritoriu.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lăcuitór, lăcuitori, (lăcuitoriu), s.m. – (arh.) Locuitor: „Eu, robul lui Dumnezeu, popa Costan Moldovan, fiind lăcuitoriu întrácest sat...” (Săsar, 1798; cf. Dariu Pop, 1938: 79). – Din locui / lăcui + suf. -tor.

arată toate definițiile

Intrare: lăcuitor
  • silabație: lă-cu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcuitor
  • lăcuitorul
  • lăcuitoru‑
plural
  • lăcuitori
  • lăcuitorii
genitiv-dativ singular
  • lăcuitor
  • lăcuitorului
plural
  • lăcuitori
  • lăcuitorilor
vocativ singular
  • lăcuitorule
  • lăcuitore
plural
  • lăcuitorilor
Intrare: locuitor
  • silabație: lo-cu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locuitor
  • locuitorul
  • locuitoru‑
plural
  • locuitori
  • locuitorii
genitiv-dativ singular
  • locuitor
  • locuitorului
plural
  • locuitori
  • locuitorilor
vocativ singular
  • locuitorule
  • locuitore
plural
  • locuitorilor
  • silabație: lă-cu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcuitor
  • lăcuitorul
  • lăcuitoru‑
plural
  • lăcuitori
  • lăcuitorii
genitiv-dativ singular
  • lăcuitor
  • lăcuitorului
plural
  • lăcuitori
  • lăcuitorilor
vocativ singular
  • lăcuitorule
  • lăcuitore
plural
  • lăcuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăcuitor, -oare lăcuitoare

  • 1. Lucrător specializat în lucrări de lăcuire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Lăcui + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

locuitor, -oare locuitoare lăcuitor

  • 1. Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Caut în acest București de un milion de locuitori un om să mă asculte. C. PETRESCU, C. V. 152.
      surse: DLRLC
    • Vreu... ca tot locuitorul să fie reprezentant al națiunii. ALECSANDRI, T. I 232.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Locui + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX