8 definiții pentru lăcuitor
Explicative DEX
LĂCUITOR2, -OARE, lăcuitori, -oare, s. m. și f. Lucrător specializat în lucrări de lăcuire. [Pr.: -cu-i-] – Lăcui + suf. -tor.
LĂCUITOR2, -OARE, lăcuitori, -oare, s. m. și f. Lucrător specializat în lucrări de lăcuire. [Pr.: -cu-i-] – Lăcui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăcuitor1 sn [At: DL / P: ~cu-i~ / Pl: ~i / E: lăcui1 + -tor] Persoană care lăcuiește1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂCUITOR2, lăcuitori, s. m. Lucrător care se ocupă cu lăcuirea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂCUITOR ~i m. Muncitor specializat în operații de lăcuire. /a lăcui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
lăcuitor (desp. -cu-i-) s. m., pl. lăcuitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lăcuitor (-cu-i-) s. m., pl. lăcuitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăcuitor s. m., pl. lăcuitori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
lăcuitór, lăcuitori, (lăcuitoriu), s.m. (arh.) Locuitor: „Eu, robul lui Dumnezeu, popa Costan Moldovan, fiind lăcuitoriu întracest sat...” (după Dariu Pop, 1938: 79; doc. din 1798). – Din locui / lăcui + suf. -tor.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
- silabație: lă-cu-i-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
lăcuitor, lăcuitorisubstantiv masculin lăcuitoare, lăcuitoaresubstantiv feminin
- 1. Lucrător specializat în lucrări de lăcuire. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
- Lăcui + -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX