Definiția cu ID-ul 1349439:
Arhaisme și regionalisme
lăcuitór, lăcuitori, (lăcuitoriu), s.m. (arh.) Locuitor: „Eu, robul lui Dumnezeu, popa Costan Moldovan, fiind lăcuitoriu întracest sat...” (după Dariu Pop, 1938: 79; doc. din 1798). – Din locui / lăcui + suf. -tor.