lăcrămos, ~oasă a vz lăcrimos

LĂCRĂMOS, LĂCRIMOS adj. 1 Plin de lacrimi: întoarse niște ochi lăcrămoși și plini de focul dragostei (ISP.); ochii spălăciți, albaștri, dulci și lăcrămoși (CAR.). ¶ 2 Trist, jalnic.

LĂCRĂMOS, -OASĂ, lăcrămoși, -oase, adj. 1. Plin de lacrimi, din care picură lacrimi; înlăcrimat. Întoarse niște ochi lăcrămoși. ISPIRESCU, L. 241. Așa că, închipuindu-ți lăcrămoasele ei gene, Ți-ar părea mai mîndră decît Venus Anadiomene. EMINESCU, O. I 160. ◊ Fig. Înfiptă în colacul împletit, pîlpîia o lumînare lăcrămoasă de ceară. V. ROM. februarie 1952, 99. 2. Care plînge ușor. Veniți... Și voi, lăcrămoase babe slabe, Și voi, moșnegi blînzi! TOMA, C. V. 219. ◊ (Adverbial) Scîncind într-una peltic și lăcrimos... începu să se ridice. GALAN, Z. R. 215. 3. Fig. Care face pe cineva să plîngă, care produce lacrimi, jalnic, de plîns. Văzură priveliștea lăcrămoasă și fură privitori ai nenorocitei bătălii. BĂLCESCU, O. II 335. – Variantă: lăcrimos, -oasă (C. PETRESCU, Î. II 188) adj.

LĂCRĂMOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre ochi) Care are lacrimi (multe); cu lacrimi (multe). 2) (despre oameni) Care varsă lacrimi cu ușurință. 3) Care provoacă lacrimi. [Var. lăcrimos] /<lat. lacrimosus

lăcrămós, -oásă adj. (lat. lacrimosus). Vechĭ. Rar azĭ. Care se capătă cu lacrămĭ saŭ provoacă lacrămĭ: pîne, priveliște lăcrămoasă.

lacrimos, ~oasă a vz lăcrimos

lăcrămios, ~oasă a vz lăcrimos

lăcrimos, ~oasă a [At: MOXA, C. 130^v/15 / V: (îvp) ~crăm~, (înv) lac~, (reg) ~rămios / Pl: ~oși, ~oase / E: lăcrima + -os] (Înv) 1 (D. ochi) Care lăcrimează (7). 2 (Atm; rar; îs) Os ~ Os situat în regiunea craniului, care intră în componența peretelui parietal al orbitei și a celui lateral al foselor nazale. 3 (D. oameni) Care lăcrimează (1). 4 (D. oameni) Care plânge ușor din cauza unei dureri, supărări, emoții etc. 5 (Pex; d. oameni) Care este îndurerat, întristat. 6 (Reg; d. oameni; îf lăcrămos) Care lăcrimează (2) continuu. 7 (Fig) Care provoacă lacrimi. 8 (Fig) Care emoționează până la lacrimi Si: înduioșător, mișcător. 9 (Fig) Trist. 10 (Irn; d. manifestări, reacții ale oamenilor) Lacrimogen.

LĂCRIMOS, -OASĂ adj. v. lăcrămos.

lăcrimos a. jalnic: priveliște lăcrimoasă BĂLC. [Lat. LACRIMOSUS].

lăcrămos v. lăcrimos

lăcrămos v. lăcrimos

!lăcrimos (desp. lă-cri-) adj. m., pl. lăcrimoși; f. lăcrimoasă, pl. lăcrimoase

lăcrimos/lăcrămos (înv., pop.) (lă-cri-/-cră-) adj. m., pl. lăcrimoși/lăcrămoși; f. lăcrimoasă/lăcrămoasă, pl. lăcrimoase/lăcrămoase

lăcrimos/lăcrămos adj. m. (sil. -cri-/-cră-), pl. lăcrimoși/lăcrămoși; f. sg. lăcrimoasă/lăcrămoasă, pl. lăcrimoase/lăcrămoase

LĂCRĂMOS adj. v. înlăcrimat, jalnic, sfâșietor, tânguios, tânguitor, ud, umed, umezit.

lăcrămos adj. v. ÎNLĂCRIMAT. JALNIC. SFÎȘIETOR. TÎNGUIOS. TÎNGUITOR. UD. UMED. UMEZIT.

lăcrimos, -oasă adj. I 1 (despre ochi) înlăcrimat, lăcrimat, lăcrimător, ud, umed, umezit², <fig.> rourat. 2 (rar; despre oameni) v. Înlăcrimat. Lăcrimat. Plâns². II fig. 1 (iron. sau deprec.; despre creații, manifestări etc. ale oamenilor) <fig.; iron. sau deprec.> lacrimogen, patetic. A primit o scrisoare lăcrimoasă. A văzut un film lăcrimos. 2 (înv.; mai ales despre sunete) v. Jalnic. Sfâșietor. Tânguios. Tânguitor. Văitat².