lânced, ~ă a [At: COD. VOR.² 232 / V: (înv) ~nged / Pl: ~ezi, ~e / E: ml languidus] 1 (Înv; d. oameni) Slăbit de boală Si: suferind. 2 (D. oameni, d. corpul, fața etc. lor) Lipsit de vitalitate Si: extenuat, istovit, vlăguit. 3 (D. plante) Plăpând. 4 (Îvr) Nesigur. 5 (Fig; d. activități) Care stagnează. 6 (Fig) Lipsit de importanță. 7 (D. ochi, privire) Languros. 8 (D. ritm, mișcare) Lent. 9 (D. glas, sunete, lumină etc.) Cu intensitate scăzută. 10 (D. vreme, fenomene ale naturii etc.) Moale. 11 (D. mirosuri) Stătut. 12 (Îvr; d. mâncăruri) Lipsit de gust Si: fad.

LÂNCED ~dă (~zi, ~de) 1) Care este lipsit de vigoare; fără energie și forță vitală. 2) înv. Care este slăbit din cauza unei boli; sleit de puteri. /<lat. languidus

lânced a. 1. slăbit (de suferință); 2. fără putere sau vioiciune. [Vechiu-rom. lânged = lat. LANGUIDUS].

lânged, ~ă a vz lânced

LÎNCED, -Ă, lîncezi, -de, adj. Slăbit de boală, sleit de puteri, lipsit de vigoare sau de energie. O mamă lîngă prunca tînjitoare A-ntors doi lîncezi ochi cu-amărăciune, Ca două plîngeri înspre soare-apune. TOMA, C. V. 69. Doarme, dar rece-i tot ca gheața Și parcă-n pieptu-i lînced de mult s-a stins viața. COȘBUC, P. II 187. ◊ Fig. Să ne aducem pururi aminte de Eminescu, cel mai ales între toți scriitorii acestui neam, apărut pe neașteptate în literatura lîncedă și convențională a epocii. SADOVEANU, E. 75. Acea lîncedă și searbădă monotonie a unora din cîntecele nemțești. ODOBESCU, S. III 100.

lânged a. V. lânced.

lînced, -ă adj. (lat. lánguidus, influențat de rînced. V. lîngoare). Slăbit de boală saŭ de suferință. Vechĭ. Lînged, bolnav care zace.

lînged, V. lînced.

lânced adj. m., pl. lâncezi; f. lâncedă, pl. lâncede

lânced adj. m., pl. lâncezi; f. lâncedă, pl. lâncede

lânced adj. m., pl. lâncezi; f. sg. lâncedă, pl. lâncede

lânced.

lînced (lîncedă), adj. – 1. Galeș, debil. – 2. Bolnav. – 3. Melancolic, abătut. – Megl. lîngit, lîngid. Lat. languĭdus (Pușcariu 976; Candrea-Dens., 994; REW 4890; DAR), păstrat numai în rom. (în celelalte idiomuri romanice sînt derivări neol., cf. Rosetti, I, 168). Rezultatul g › c este modern (totuși se aude var., rară, lînged). A fost explicat prin analogie cu muced; dar pare mai curînd efectul unei disimulări g...d. Der. lîncezi, vb. (a zăcea; a fi bolnav, a avea o suferință, a vegeta, a se istovi); lîncezeală (var. lîncezime, înv., lîngejune), s. f. (boală, suferință). Cf. lîngoare.

LÂNCED adj. v. bolnav, dulceag, fad, insipid, nesănătos, searbăd, suferind.

lânced, -ă adj. I 1 (despre ființe sau despre forța lor fizică ori psihică) epuizat, extenuat, istovit, moale, prăpădit, sfârșit¹, surmenat, trudit, vlăguit, <înv. și pop.> ostenit², ostoit, <pop.> rebegit, <fam.> kaput, <reg.> batojit, tâhobit, <înv.> stătut², <fig.> dărâmat², distrus, frânt, rupt, secat², secătuit, sleit², stins², stors², terminat², topit², uzat, zdrobit, <fig.; rar> ofilit, <fig.; pop.> măcelărit², <fig.; fam.> sec, <fig.; reg.> stocit, zdrobolit. După atâta alergătură, lânced, s-a așezat pe o bancă. 2 (despre ochi, privire) drăgăstos, galeș, languros, molatic, tandru, <fig.> umed. Fata îi aruncă priviri lâncede. 3 (în opoz. cu „amplu” „puternic”, „răstit”, „tare”, „zgomotos”; despre sunete, glas, ton) coborât, domol, încet, lin², mic, moale, molatic, molcom, muiat, potolit², scăzut, slab, stins², tainic, ușor², <astăzi rar> scoborât, <înv. și reg.> linicel, <înv.> tăinicit, <fig.> leșinat², plăpând, somnoros, <fig.; rar> confuz, înecat, <fig.; înv. și pop.> slăbănogii, sleit², <fig.; fam.> slăbănog. Vorbește cu vocea lâncedă. De departe se aude freamătul lânced al pădurii. 4 (în opoz. cu „intens”, „puternic”, „tare”; despre ploaie, ninsoare, vânt) blând, calm², domol, lin², liniștit, moale, moderat, molcom, plăcut, potolit², slab, ușor², <înv. și reg.> linicel, <fig.; înv.> înstrunat. După furtună a început o ploaie lâncedă. Adie un vânt lânced. 5 (de obicei fig.; despre ambient, atmosferă etc.) calm², domol, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, plăcut, potolit², tihnit, <înv.> păciuit, <fig.> destins, dulce, relaxat, senin. În încăpere domnește o atmosferă lâncedă. 6 (mai ales despre căldură) moleșitor, toropitor. În sală este o căldură lâncedă. 7 (fam.; despre oameni) v. Comod. Indolent. Leneș. Moale. Puturos. Trândav². 8 (reg.; despre mâncăruri, băuturi) v. Dulceag. Fad. Insipid. Searbăd¹. 9 (med., med. vet.; în opoz. cu „sănătos”; înv.; despre ființe) v. Bolnav. Nesănătos. Suferind. II fig. 1 (despre viața, existența oamenilor) anost, banal, monoton, placid, plictisitor, uniform, <fig.> liniar, monocrom, plat², searbăd¹, sec, sur, tern, vegetativ. Viața ei în acel mic oraș a fost lâncedă. 2 (mai ales despre acțiuni, manifestări, realizări ale oamenilor) anost, neinteresant, plicticos, plictisitor, <fig.> adormitor, arid, fad, insipid, nesărat, plat², sălciu, searbăd¹, sec, somnifer. Filmul i se pare lânced. 3 (despre concepții, gusturi, metode, obiceiuri, practici etc.) anacronic, caduc, demodat, depășit, desuet, dezactualizat, inactual, învechit, neactual, perimat, vechi², vetust, <fig.> antic, mucegăit, prăfuit, răsuflat, ruginit, <fig.; fam.> fumat², <fig.; fam.; iron.> antediluvian, preistoric, <fig.; înv.> muced. Folosește o metodă de predare lâncedă. 4 (în opoz. cu „grăbit”, „iute”, „pripit”, „repede”; despre mișcări, gesturi, vorbire etc.) domol, încet, leneș, lent, lin², liniștit, măsurat², potolit², tacticos, temperat, <fig.> moale, rotund. Se îndepărtează cu pas lânced. 5 (despre stil, acțiuni etc.) monoton, trenant. Stilul lânced al narațiunii este enervant. Actiunea filmului este lâncedă.

lînced adj. v. BOLNAV. DULCEAG. FAD. INSIPID. NESĂNĂTOS. SEARBĂD. SUFERIND.