2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

KURD, -Ă, kurzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparține unui popor care trăiește preponderent în Kurdistan, dar și în regiuni din Irak, Siria, Turcia și Iran, sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține kurzilor (1), privitor la kurzi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de kurzi (1). – Din fr. kurde.

kurd, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~rzi, ~e / E: fr kurde] 1-2 smf, a (Persoană) care aparține unui popor care trăiește în Turcia, Iran, Irak, Siria, Afganistan și Pakistan, precum și în câteva regiuni din fosta U.R.S.S. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din regiunile aparținând poporului kurd (5). 5 smp Popor care trăiește în Kurdistan. 6-7 a Care aparține (Kurdistanului sau) kurzilor (1). 8-9 a Referitor la (Kurdistan sau) la kurzi (1). 10-11 a Caracteristic Kurdistanului sau kurzilor (1). 12 sf Limbă vobită de kurzi (1).

KURD, -Ă, kurzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparține unui popor care trăiește în Turcia, Iran, Irak, Siria, Afganistan, Pakistan, precum și în câteva regiuni din fosta U.R.S.S., sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține kurzilor (1), privitor la kurzi. ◊ (Substantivat, f.) Limba vorbită de kurzi (1). – Din fr. kurde.

KURD, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Turcia, Iran, Irak și alte țări învecinate. ◊ (s. f.) limbă turcă vorbită de kurzi. (< fr. kurde)

KURD2 ~dă (~zi, ~de) m. și f. Persoană care aparține unui popor ce trăiește în Turcia, Iran, Irak, Siria, Afganistan și Pakistan. /< fr. kurde

KURD1 ~dă (~zi, ~de) Care aparține unui popor ce trăiește în Turcia, Iran, Irak, Siria, Afganistan și Pakistan. /< fr. kurde


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

kurd adj. m., s. m., pl. kurzi; adj. f., s. f. kúrdă, pl. kúrde

kurd s. m., adj. m., pl. kurzi; f. sg. kúrdă, g.-d. art. kúrdei, pl. kúrde


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

KURD, -Ă s. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în zonele muntoase din E și SV Asiei Mici și în regiunile limitrofe (Kurdistan). De religie musulmani șiiți. Un număr important de k. sunt adepți ai unor secte: yezid („adoratori ai diavolului”) în Iraq, ahl Al-Haqq („oamenii adevărului divin”) în V Iranului și aleviți în Turcia. Populația, în principal rurală (în proporție de 80% dintre care în jur de 10% nomadă), este structurată în comunități tribale sătești sau familiale (lărgite); se ocupă cu creșterea animalelor și cu agricultura; în orașele principale meșteșugurile cunosc o mare înflorire. Limba k. face parte din ramura indo-iraniană, grupul iranian de vest, fiind constituită din numeroase dialecte, Literatura, folclorul, muzica, cultura materială a k., deși insuficient studiate, se caracterizează prin trăsături distincte față de cele ale culturii popoarelor vecine. Primele mărturii despre strămoșii k. datează aproximativ din milen. 2 î. Hr. Poporul k. s-a format în N Mesopotamiei (sec. 3-4), ca urmare a amestecului și conviețuirii dintre vechile populații locale cu triburile iraniene venite în acest spațiu geografic. În timpul Califatului arab, triburile k. au adoptat islamul și, asimilând populația locală, s-au înstăpânit pe cea mai mare parte a Kurdistanului, proces care a continuat și în timpul Selgiucizilor (sec. 11-13).

Intrare: kurd (adj.)
kurd1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kurd
  • kurdul
  • kurdu‑
  • kurdă
  • kurda
plural
  • kurzi
  • kurzii
  • kurde
  • kurdele
genitiv-dativ singular
  • kurd
  • kurdului
  • kurde
  • kurdei
plural
  • kurzi
  • kurzilor
  • kurde
  • kurdelor
vocativ singular
plural
Intrare: kurd (s.m.)
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kurd
  • kurdul
  • kurdu‑
plural
  • kurzi
  • kurzii
genitiv-dativ singular
  • kurd
  • kurdului
plural
  • kurzi
  • kurzilor
vocativ singular
  • kurdule
  • kurde
plural
  • kurzilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

kurd (adj.)

etimologie:

kurd, -ă (persoană) kurdă

  • 1. Persoană care aparține unui popor care trăiește preponderent în Kurdistan, dar și în regiuni din Irak, Siria, Turcia și Iran, sau care este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: