7 definiții pentru kurd (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

KURD, -Ă, kurzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparține unui popor care trăiește preponderent în Kurdistan, dar și în regiuni din Irak, Siria, Turcia și Iran, sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține kurzilor (1), privitor la kurzi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de kurzi (1). – Din fr. kurde.

kurd, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~rzi, ~e / E: fr kurde] 1-2 smf, a (Persoană) care aparține unui popor care trăiește în Turcia, Iran, Irak, Siria, Afganistan și Pakistan, precum și în câteva regiuni din fosta U.R.S.S. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din regiunile aparținând poporului kurd (5). 5 smp Popor care trăiește în Kurdistan. 6-7 a Care aparține (Kurdistanului sau) kurzilor (1). 8-9 a Referitor la (Kurdistan sau) la kurzi (1). 10-11 a Caracteristic Kurdistanului sau kurzilor (1). 12 sf Limbă vobită de kurzi (1).

KURD, -Ă, kurzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparține unui popor care trăiește în Turcia, Iran, Irak, Siria, Afganistan, Pakistan, precum și în câteva regiuni din fosta U.R.S.S., sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține kurzilor (1), privitor la kurzi. ◊ (Substantivat, f.) Limba vorbită de kurzi (1). – Din fr. kurde.

KURD, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Turcia, Iran, Irak și alte țări învecinate. ◊ (s. f.) limbă turcă vorbită de kurzi. (< fr. kurde)

KURD1 ~dă (~zi, ~de) Care aparține unui popor ce trăiește în Turcia, Iran, Irak, Siria, Afganistan și Pakistan. /< fr. kurde


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

kurd adj. m., s. m., pl. kurzi; adj. f., s. f. kúrdă, pl. kúrde

kurd s. m., adj. m., pl. kurzi; f. sg. kúrdă, g.-d. art. kúrdei, pl. kúrde

Intrare: kurd (adj.)
kurd1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kurd
  • kurdul
  • kurdu‑
  • kurdă
  • kurda
plural
  • kurzi
  • kurzii
  • kurde
  • kurdele
genitiv-dativ singular
  • kurd
  • kurdului
  • kurde
  • kurdei
plural
  • kurzi
  • kurzilor
  • kurde
  • kurdelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

kurd (adj.)

etimologie: