2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah.

kazah, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: rs казах] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Kazahstanului. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Kazahstan. 5 smp Popor care locuiește în Kazahstan. 6-7 a Care aparține (Kazahstanului sau) kazahilor (5). 8-9 a Privitor (la Kazahstan sau) la kazahi (5). 10-11 a Caracteristic (Kazahstanului sau) kazahilor (5). 12 sf Limbă vorbită de kazahi (5).

KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația de bază a Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau populației lui, privitor la Kazahstan sau la populația lui. – Din rus. kazah.

KAZÁH, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Kazahstan. ♦ (s. n.) dialect turc, înrudit cu cel kirghiz, vorbit de kazahi. (<fr. kazakh)

KAZÁH1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Kazahstanului sau populației lui. /< rus. Kazah

KAZÁH2 ~ă (~i, ~e) Persoană care face parte din populația de bază a Kazahstanului sau este originară din Kazahstan. /< rus. Kazah


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

kazáh (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazáhi; adj. f., s. f. kazáhă, pl. kazáhe

kazáh s. m., adj. m., pl. kazáhi; f. sg. kazáhă, g.-d. art. kazáhei, pl. kazáhe


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

KAZÁH, -Ă s. m. și f., adj. 1. S. m. și s. f. (La m. pl.) Popor care s-a format ca națiune pe teritoriul Kazahstanului. Mai trăiesc în Uzbekistan, Turkmenistan, China și Mongolia. De religie musulmană sunnită. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Kazahstan. ♦ (Substantivat f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită în Kazahstan, China, Mongolia. Limba oficială în Kazahstan. Formată în sec. 15-16, are trei dialecte apropiate. A folosit inițial alfabetul arab. Din 1947 a fost introdus alfabetul rus, cu 9 litere suplimentare. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor, privitor la Kazahstan sau la kazahi.

Intrare: kazahă
substantiv feminin (F7)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kaza
  • kazaha
plural
  • kazahe
  • kazahele
genitiv-dativ singular
  • kazahe
  • kazahei
plural
  • kazahe
  • kazahelor
vocativ singular
  • kaza
  • kazaho
plural
  • kazahelor
Intrare: kazah (adj.)
kazah1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A12)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kazah
  • kazahul
  • kazahu‑
  • kaza
  • kazaha
plural
  • kazahi
  • kazahii
  • kazahe
  • kazahele
genitiv-dativ singular
  • kazah
  • kazahului
  • kazahe
  • kazahei
plural
  • kazahi
  • kazahilor
  • kazahe
  • kazahelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

kazah (adj.)

etimologie:

kazah, -ă (persoană) kazahă

  • 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie: