KAZAH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor (1), privitor la Kazahstan ori la kazahi. – Din rus. kazah.

kazah, ~ă [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: rs казах] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Kazahstanului. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Kazahstan. 5 smp Popor care locuiește în Kazahstan. 6-7 a Care aparține (Kazahstanului sau) kazahilor (5). 8-9 a Privitor (la Kazahstan sau) la kazahi (5). 10-11 a Caracteristic (Kazahstanului sau) kazahilor (5). 12 sf Limbă vorbită de kazahi (5).

KAZAH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. 1. Persoană care face parte din populația de bază a Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau populației lui, privitor la Kazahstan sau la populația lui. – Din rus. kazah.

KAZAH² ~ă (~i, ~e) Persoană care face parte din populația de bază a Kazahstanului sau este originară din Kazahstan. /< rus. Kazah

kazah (referitor la Kazahstan) (rus.) adj. m., s. m., pl. kazahi; adj. f., s. f. kazahă, pl. kazahe

kazah (referitor la Kazahstan) adj. m., s. m., pl. kazahi; adj. f., s. f. kazahă, pl. kazahe

kazah s. m., adj. m., pl. kazahi; f. sg. kazahă, g.-d. art. kazahei, pl. kazahe

KAZÁH, -Ă s. m. și f., adj. 1. S. m. și s. f. (La m. pl.) Popor care s-a format ca națiune pe teritoriul Kazahstanului. Mai trăiesc în Uzbekistan, Turkmenistan, China și Mongolia. De religie musulmană sunnită. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Kazahstan. ♦ (Substantivat f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită în Kazahstan, China, Mongolia. Limba oficială în Kazahstan. Formată în sec. 15-16, are trei dialecte apropiate. A folosit inițial alfabetul arab. Din 1947 a fost introdus alfabetul rus, cu 9 litere suplimentare. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau kazahilor, privitor la Kazahstan sau la kazahi.