9 definiții pentru karma


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

KÁRMA s. f. (În hinduism și religii orientale, jainism, budism) Forță impersonală care cântărește toate faptele în decursul vieții și care determină, în ciclul de transmigrare a sufletelor, calitatea vieții următoare. – Din engl., fr. karma.

karma sfi [At: DN3 / E: eg, fr karma] (În sistemul filozofic brahmanic) Lege universală în virtutea căreia soarta oamenilor ar fi determinată de acțiunile lor din incarnările anterioare Si: destin, fatalitate.

KÁRMA s. f. (În sistemul filozofic brahmanic) Noțiune care desemnează o lege universală în virtutea căreia soarta oamenilor ar fi determinată de acțiunile lor din încarnările anterioare; fatalitate, destin. – Din engl., fr. karma.

KÁRMA s.f. (În religiile budiste) Suma consecințelor etice ale acțiunilor bune sau rele ale unei persoane care determină avatariile reîncarnărilor. ♦ Fatalitate, destin. [< fr., engl., it. karma < sanscr. karma – operă, acțiune].

KÁRMA s. f. noțiune a filozofiei budiste care desemnează renașterile și reîncarnările succesive ale sufletelor, migrația acestora după moarte, în funcție de faptele săvârșite pe pământ; fatalitate, destin. (< engl., fr., sancr. karma)

KÁRMA f. (în filozofia brahmanică) Noțiune care reunește renașterile și reîncarnările succesive ale sufletelor, migrația lor după moarte și forța care le generează și le conduce. /< engl., fr. karma


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

KÁRMA (KARMAN) (< engl., fr.; cuv. sanscrit „acțiune”) subst. (În hinduism și alte religii orientale – jainism, budism) Forță impersonală, care cântărește toate faptele, bune și rele, pe care orice ființă le întreprinde în decursul vieții și, totodată, forța implacabilă care determină, în cadrul ciclului de transmitere a sufletelor, calitatea vieții următoare.

Intrare: karma
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • karma
  • karma
plural
genitiv-dativ singular
  • karme
  • karmei
plural
vocativ singular
plural

karma

  • 1. (În hinduism și religii orientale, jainism, budism) Forță impersonală care cântărește toate faptele în decursul vieții și care determină, în ciclul de transmigrare a sufletelor, calitatea vieții următoare.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Suma consecințelor etice ale acțiunilor bune sau rele ale unei persoane care determină avatariile reîncarnărilor.
    surse: DN

etimologie: