KARMA s. f. (În hinduism și religii orientale, jainism, budism) Forță impersonală care cântărește toate faptele în decursul vieții și care determină, în ciclul de transmigrare a sufletelor, calitatea vieții următoare. – Din engl., fr. karma.

karma sfi [At: DN³ / E: eg, fr karma] (În sistemul filozofic brahmanic) Lege universală în virtutea căreia soarta oamenilor ar fi determinată de acțiunile lor din incarnările anterioare Si: destin, fatalitate.

KARMA s. f. (În sistemul filozofic brahmanic) Noțiune care desemnează o lege universală în virtutea căreia soarta oamenilor ar fi determinată de acțiunile lor din încarnările anterioare; fatalitate, destin. – Din engl., fr. karma.

KARMA s.f. (În religiile budiste) Suma consecințelor etice ale acțiunilor bune sau rele ale unei persoane care determină avatariile reîncarnărilor. ♦ Fatalitate, destin. [< fr., engl., it. karma < sanscr. karma – operă, acțiune].

KARMA s. f. noțiune a filozofiei budiste care desemnează renașterile și reîncarnările succesive ale sufletelor, migrația acestora după moarte, în funcție de faptele săvârșite pe pământ; fatalitate, destin. (< engl., fr., sancr. karma)

KARMA f. (în filozofia brahmanică) Noțiune care reunește renașterile și reîncarnările succesive ale sufletelor, migrația lor după moarte și forța care le generează și le conduce. /< engl., fr. karma

karma (sanscr.) s. f., g.-d. art. karmei

karma s. f., g.-d. karmei

karma s. f.

KÁRMA (KARMAN) (< engl., fr.; cuv. sanscrit „acțiune”) subst. (În hinduism și alte religii orientale – jainism, budism) Forță impersonală, care cântărește toate faptele, bune și rele, pe care orice ființă le întreprinde în decursul vieții și, totodată, forța implacabilă care determină, în cadrul ciclului de transmitere a sufletelor, calitatea vieții următoare.

karma s.f. (în hinduism și în brahmanism; livr.) v. Dat¹. Destin. Fatalitate. Menire. Noroc. Predestinare. Soartă. Sortire. Ursită (v. ursit). Zodie.