2 intrări

school Articole pe această temă:

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

KAMIKÁZE, kamikaze, s. m., s. n. 1. S. m. Luptător (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de atac. 2. S. n. Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1), care cădea asupra țintei, folosit de japonezi în al Doilea Război Mondial. – Din fr. kamikaze.

kamikaze [At: DN3 / E: fr kamikaze] 1 sni Avion de luptă, folosit de japonezi în cel de-al doilea război mondial, încărcat cu explozibil și pilotat de un voluntar, care se arunca asupra țintei. 2 sni (Pex) Avion-sinucigaș. 3-4 sms, as (Pilot japonez) al unui kamikaze (1-2). 5 sms (Pex; fig) Persoană care se sacrifică pentru o cauză.

KAMIKÁZE s. m. invar., s. n. 1. S. m. invar. Luptător (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de atac. 2. S. n. Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1), care cădea asupra țintei, folosit de japonezi în al II-lea război mondial. – Din fr. kamikaze.

KAMIKÁZE s.n. Avion încărcat cu explozivi, folosit de japonezi la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și pilotat de un voluntar, care devenea prima lui victimă; avion-sinucigaș. // s.m. Pilotul însuși. [< fr., jap. kamikaze].

KAMIKÁZE I. s. m. inv. pilot (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de luptă. ◊ (p. ext.) persoană temerară. ◊ (adj.) de o temeritate sinucigașă. II. s. n. 1. avion de luptă al marinei japoneze încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (I), care se arunca asupra țintei. 2. (fig.) sinucigaș. (< fr. kamikaze)

kamikáze s. m. **1. (cuv. jap.) ◊ „S-au scris sute de pagini despre kamikaze, acei oameni-dinamită din timpul celui de-al doilea război mondial. Elemente fanatice îmbarcate în proiectile anume construite, acești războinici sinucigași aveau misiunea să ghideze arma respectivă spre cea mai apropiată țintă, unde, provocând explozia, urmau să fie «înmormântați» în apele oceanului planetar.” I.B. 7 XII 85 p. 8. ♦ 2. (fig.) Sinucigaș ◊ „[M. Botez] denunțase public regimul [în străinătate, la «Europa liberă»], cu singura condiție (de Kamikadze!) să nu-i fie difuzate declarațiile decât după reîntoarcerea sa fizică în țară!” D. 148/95 p. 15; v. și 191/96 p.13 (cf. fr. kamikaze; PR, DMC 1950; DEX-S)

KAMIKÁZE1 m. (la japonezi) Luptător care se sacrifică într-o acțiune de atac. /< fr. kamikaze

KAMIKÁZE2 n. (la japonezi în al doilea război mondial) Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un voluntar, care cădea asupra țintei. /< fr. kamikaze


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

KAMIKAZE avion încărcat cu exploziv, folosit de japonezi spre finalul celui de-al doilea război mondial, pilotat de un voluntar care se sinucidea aruncându-se asupra țintei.

PILOT KAMIKAZE pilot al unui avion kamikaze (v.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

KAMIKÁZE (< fr.; cuv. japonez „vântul divin”) s. n., m. și f. 1. S. n. Nume dat de japonezi celor două uragane care, în 1274 și 1281, au distrus armatele invadatorilor mongoli pe coastele de Nord ale ins. Kyūshū. 2. S. n. Nume dat piloților voluntari japonezi de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, care conduceau avioane încărcate cu explozibil, acestea explodând în momentul atingerii țintei. 3. (P. ext.) S. m. Persoană care se lansează într-o activitate foarte periculoasă.

Intrare: kamikaze (avion)
kamikaze2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N30)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kamikaze
  • kamikazele
plural
  • kamikaze
  • kamikazele
genitiv-dativ singular
  • kamikaze
  • kamikazelui
plural
  • kamikaze
  • kamikazelor
vocativ singular
plural
Intrare: kamikaze (persoană)
kamikaze1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M61)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kamikaze
  • kamikazele
plural
  • kamikaze
genitiv-dativ singular
  • kamikaze
  • kamikazelui
plural
  • kamikaze
vocativ singular
plural

kamikaze (avion)

  • 1. Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1.), care cădea asupra țintei, folosit de japonezi în al Doilea Război Mondial.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • surse: MDN '00

etimologie:

kamikaze (persoană)

  • 1. Luptător (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de atac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: luptător, -oare

etimologie: