12 definiții pentru „kamikaze”   declinări

KAMIKÁZE, kamikaze, s. m., s. n. 1. S. m. Luptător (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de atac. 2. S. n. Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1), care cădea asupra țintei, folosit de japonezi în al Doilea Război Mondial. – Din fr. kamikaze.

KAMIKÁZE s. m. invar., s. n. 1. S. m. invar. Luptător (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de atac. 2. S. n. Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1), care cădea asupra țintei, folosit de japonezi în al II-lea război mondial. – Din fr. kamikaze.

*kamikáze s. m., pl. kamikáze

KAMIKÁZE s.n. Avion încărcat cu explozivi, folosit de japonezi la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și pilotat de un voluntar, care devenea prima lui victimă; avion-sinucigaș. // s.m. Pilotul însuși. [< fr., jap. kamikaze].

KAMIKÁZE I. s. m. inv. pilot (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de luptă. ◊ (p. ext.) persoană temerară. ◊ (adj.) de o temeritate sinucigașă. II. s. n. 1. avion de luptă al marinei japoneze încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (I), care se arunca asupra țintei. 2. (fig.) sinucigaș. (< fr. kamikaze)

KAMIKÁZE1 m. (la japonezi) Luptător care se sacrifică într-o acțiune de atac. /< fr. kamikaze

KAMIKÁZE2 n. (la japonezi în al doilea război mondial) Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un voluntar, care cădea asupra țintei. /< fr. kamikaze


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

kamikáze s.m. **1. (cuv. jap.) ◊ „S-au scris sute de pagini despre kamikaze, acei oameni-dinamită din timpul celui de-al doilea război mondial. Elemente fanatice îmbarcate în proiectile anume construite, acești războinici sinucigași aveau misiunea să ghideze arma respectivă spre cea mai apropiată țintă, unde, provocând explozia, urmau să fie «înmormântați» în apele oceanului planetar.” I.B. 7 XII 85 p. 8. ♦ 2. (fig.) Sinucigaș ◊ „[M. Botez] denunțase public regimul [în străinătate, la «Europa liberă»], cu singura condiție (de Kamikadze!) să nu-i fie difuzate declarațiile decât după reîntoarcerea sa fizică în țară!” D. 148/95 p. 15; v. și 191/96 p.13 (cf. fr. kamikaze; PR, DMC 1950; DEX-S)

KAMIKAZE avion încărcat cu exploziv, folosit de japonezi spre finalul celui de-al doilea război mondial, pilotat de un voluntar care se sinucidea aruncându-se asupra țintei.

KAMIKÁZE (‹ fr.; cuv. japonez „vântul divin”) s. n., m. și f. 1. S. n. Nume dat de japonezi celor două uragane care, în 1274 și 1281, au distrus armatele invadatorilor mongoli pe coastele de Nord ale ins. Kyūshū. 2. S. n. Nume dat piloților voluntari japonezi de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, care conduceau avioane încărcate cu explozibil, acestea explodând în momentul atingerii țintei. 3. (P. ext.) S. m. Persoană care se lansează într-o activitate foarte periculoasă.

PILOT KAMIKAZE pilot al unui avion kamikaze (v.).