KAMIKAZE, kamikaze, s. m., s. n. 1. S. m. Luptător (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de atac. 2. S. n. Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1), care cădea asupra țintei, folosit de japonezi în al Doilea Război Mondial. – Din fr. kamikaze.

kamikaze [At: DN³ / E: fr kamikaze] 1 sni Avion de luptă, folosit de japonezi în cel de-al doilea război mondial, încărcat cu explozibil și pilotat de un voluntar, care se arunca asupra țintei. 2 sni (Pex) Avion-sinucigaș. 3-4 sms, as (Pilot japonez) al unui kamikaze (1-2). 5 sms (Pex; fig) Persoană care se sacrifică pentru o cauză.

KAMIKAZE s. m. invar., s. n. 1. S. m. invar. Luptător (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de atac. 2. S. n. Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1), care cădea asupra țintei, folosit de japonezi în al II-lea război mondial. – Din fr. kamikaze.

KAMIKAZE s.n. Avion încărcat cu explozivi, folosit de japonezi la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial și pilotat de un voluntar, care devenea prima lui victimă; avion-sinucigaș. // s.m. Pilotul însuși. [< fr., jap. kamikaze].

KAMIKAZE I. s. m. inv. pilot (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de luptă. ◊ (p. ext.) persoană temerară. ◊ (adj.) de o temeritate sinucigașă. II. s. n. 1. avion de luptă al marinei japoneze încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (I), care se arunca asupra țintei. 2. (fig.) sinucigaș. (< fr. kamikaze)

kamikaze s. m. **1. (cuv. jap.) ◊ „S-au scris sute de pagini despre kamikaze, acei oameni-dinamită din timpul celui de-al doilea război mondial. Elemente fanatice îmbarcate în proiectile anume construite, acești războinici sinucigași aveau misiunea să ghideze arma respectivă spre cea mai apropiată țintă, unde, provocând explozia, urmau să fie «înmormântați» în apele oceanului planetar.” I.B. 7 XII 85 p. 8. ♦ 2. (fig.) Sinucigaș ◊ „[M. Botez] denunțase public regimul [în străinătate, la «Europa liberă»], cu singura condiție (de Kamikadze!) să nu-i fie difuzate declarațiile decât după reîntoarcerea sa fizică în țară!” D. 148/95 p. 15; v. și 191/96 p.13 (cf. fr. kamikaze; PR, DMC 1950; DEX-S)

KAMIKAZE¹ m. (la japonezi) Luptător care se sacrifică într-o acțiune de atac. /< fr. kamikaze

+kamikaze² (pilot) (cuv. jap.) s. m., pl. kamikaze

*kamikaze s. m., pl. kamikaze

kamikaze s. m., s. n.

PILOT KAMIKAZE pilot al unui avion kamikaze (v.).

KAMIKÁZE (< fr.; cuv. japonez „vântul divin”) s. n., m. și f. 1. S. n. Nume dat de japonezi celor două uragane care, în 1274 și 1281, au distrus armatele invadatorilor mongoli pe coastele de Nord ale ins. Kyūshū. 2. S. n. Nume dat piloților voluntari japonezi de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, care conduceau avioane încărcate cu explozibil, acestea explodând în momentul atingerii țintei. 3. (P. ext.) S. m. Persoană care se lansează într-o activitate foarte periculoasă.