kamikaze s. m. **1. (cuv. jap.) ◊ „S-au scris sute de pagini despre kamikaze, acei oameni-dinamită din timpul celui de-al doilea război mondial. Elemente fanatice îmbarcate în proiectile anume construite, acești războinici sinucigași aveau misiunea să ghideze arma respectivă spre cea mai apropiată țintă, unde, provocând explozia, urmau să fie «înmormântați» în apele oceanului planetar.” I.B. 7 XII 85 p. 8. ♦ 2. (fig.) Sinucigaș ◊ „[M. Botez] denunțase public regimul [în străinătate, la «Europa liberă»], cu singura condiție (de Kamikadze!) să nu-i fie difuzate declarațiile decât după reîntoarcerea sa fizică în țară!” D. 148/95 p. 15; v. și 191/96 p.13 (cf. fr. kamikaze; PR, DMC 1950; DEX-S)