15 definiții pentru juxtapune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ♦ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune).

juxtapune [At: DA / Pzi: juxtapun / E: lat juxta + pune (după fr juxtaposition)] 1 vt A alătura mai multe obiecte. 2-3 vtr (Grm) A (se) îmbina prin juxtapunere (2).

JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ◊ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune).

JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune ceva alături, unul lîngă altul; a alătura.

JUXTAPÚNE vb. III. tr. A alătura. [P.i. juxtapún. / după fr. juxtaposer].

JUXTAPÚNE vb. tr. a pune alături; a alătura. (după fr. juxtaposer)

A SE JUXTAPÚNE se juxtapún intranz. (despre părți de propoziție) A se îmbina prin juxtapunere. /<fr. juxtaposer

A JUXTAPÚNE juxtapún tranz. 1) (obiecte) A pune unul lângă altul; a așeza alături; a alătura. 2) (părți de propoziție) A face să se juxtapună. /<fr. juxtaposer

juxtapune v. 1. a (se) pune una lângă alta; 2. Fiz. se zice de moleculele cari se alătură succesiv de altele, deja reunite într’o masă sensibilă.

* juxtapún, -pús, a -púne v. tr. (compus d. lat. juxta, și pónere, a pune). Alătur, pun unu lângă altu: a juxtapune terminiĭ uneĭ seriĭ. V. refl. Mineralele cresc pin agregarea moleculelor care se juxtapun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

juxtapúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juxtapún, 2 sg. juxtapúi, 1 pl. juxtapúnem; conj. prez. 3 să juxtapúnă; ger. juxtapunấnd; part. juxtapús


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: juxtapune
verb (VT637)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • juxtapune
  • juxtapunere
  • juxtapus
  • juxtapusu‑
  • juxtapunând
  • juxtapunându‑
singular plural
  • juxtapune
  • juxtapuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • juxtapun
(să)
  • juxtapun
  • juxtapuneam
  • juxtapusei
  • juxtapusesem
a II-a (tu)
  • juxtapui
(să)
  • juxtapui
  • juxtapuneai
  • juxtapuseși
  • juxtapuseseși
a III-a (el, ea)
  • juxtapune
(să)
  • juxtapu
  • juxtapuie
  • juxtapunea
  • juxtapuse
  • juxtapusese
plural I (noi)
  • juxtapunem
(să)
  • juxtapunem
  • juxtapuneam
  • juxtapuserăm
  • juxtapuseserăm
  • juxtapusesem
a II-a (voi)
  • juxtapuneți
(să)
  • juxtapuneți
  • juxtapuneați
  • juxtapuserăți
  • juxtapuseserăți
  • juxtapuseseți
a III-a (ei, ele)
  • juxtapun
(să)
  • juxtapu
  • juxtapuie
  • juxtapuneau
  • juxtapuseră
  • juxtapuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

juxtapune

  • 1. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: alătura

etimologie: