10 definiții pentru juxtapoziție juxtapozițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUXTAPOZÍȚIE, juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition.

JUXTAPOZÍȚIE, juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition.

juxtapoziție sf [At: MAIORESCU, D. III, 401 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr juxtaposition] (Rar) Juxtapunere.

JUXTAPOZÍȚIE s.f. Juxtapunere. [Gen. -iei, var. juxtapozițiune s.f. / < fr. juxtaposition].

JUXTAPOZÍȚIE s. f. juxtapunere. (< fr. juxtaposition)

juxtapozițiune sf vz juxtapoziție

JUXTAPOZIȚIÚNE s.f. v. juxtapoziție.

* juxtapozițiúne f. (lat. juxta, alăturea, și positio, -ónis, pozițiune). Acțiunea de a saŭ de a se juxtapune. Starea lucrului juxtapus. Modu pin care cresc corpurile anorganice (adică pin alipirea succesivă a moleculelor noŭă de un sîmbure primitiv).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

juxtapozíție (rar) (-ți-e) s. f., art. juxtapozíția (-ți-a), g.-d. art. juxtapozíției; pl. juxtapozíții, art. juxtapozíțiile (-ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUXTAPOZÍȚIE s. v. juxtapunere.

Intrare: juxtapoziție
juxtapoziție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juxtapoziție
  • juxtapoziția
plural
  • juxtapoziții
  • juxtapozițiile
genitiv-dativ singular
  • juxtapoziții
  • juxtapoziției
plural
  • juxtapoziții
  • juxtapozițiilor
vocativ singular
plural
juxtapozițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juxtapozițiune
  • juxtapozițiunea
plural
  • juxtapozițiuni
  • juxtapozițiunile
genitiv-dativ singular
  • juxtapozițiuni
  • juxtapozițiunii
plural
  • juxtapozițiuni
  • juxtapozițiunilor
vocativ singular
plural

juxtapoziție juxtapozițiune

etimologie: