3 intrări
25 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JUVETE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec.
JUVETE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
juvéte, juveți, s. m. variantă a lui jivete, a șaptea literă din alfabetul chirilic român: Ж ж (echivalentă a literei j). ♦ p. ext. (pop.) nume dat valetului la jocul de cărți. Din sl. живете
juvete sm [At: I. CR. III, 76 / Pl: ~eți / E: nct] 1 (Reg) Pește mărunt din orice fel de specie. 2 (Fam) Soldat începător fără grad. 3 (Fam) Oltean.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUVETE, juveți, s. m. Pește mărunt, de orice specie. De primăvara pînă toamna tîrziu, cu tîrbocul, pe malul bălții, prinde juveți și cu asta se hrănește. STANCU, D. 314. Toată apa că-mi vîna. Ziua și noaptea tot da, Nici juvete nu prindea. PĂSCULESCU, L. P. 176.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUVĂȚ, juvețe, s. n. Laț la capătul unei funii; ștreang. [Pl. și: juvățuri] – Din ucr. žyvec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
JUVĂȚ, juvețe, s. n. Laț la capătul unei funii; ștreang. [Pl. și: juvățuri] – Din ucr. žyvec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
jivete sm [At: DA / Pl: ~eți / E: slv живєтє] 1 A șasea literă a alfabetului chirilic. 2 Semn grafic corespunzător literei jivete (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
juvăț sn [At: MARIAN, S. R. II, 7 / Pl: ~vețe / E: ucr живець] 1 Laț la capătul unei funii Si: (reg) arcan, șfâc.[1] 2 (Spc, la hamurile calului) Val al ștreangului. 3 Ștreang. 4 (Îe) A-i pune cuiva ~l de gât A prinde pe cineva pe care îl acuzi. 5 (Îae) A forța pe cineva să facă ceva.
- Sinonimul șfâc nu figurează în dicționar. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUVĂȚ, juvețe și juvățuri, s. n. Laț la capătul unei funii, pentru a prinde un animal sau pentru a spînzura pe cineva; ștreang. Ține calul de juvăț. ▭ Duma puse juvățul în gîtul moșneagului. CAMILAR, N. I 206. Apropiindu-se de laturi, amîndoi frații zvîrliră juvățurile. Calul tînărului cu coif de argint fu smucit îndărăt și căzu. SADOVEANU, F. J. 192. Și s-aude că acuma s-a așezat putere mare la domnie, de-i sparge pe cei ce săvîrșesc blăstămății; ș-or pieri și bieții noștri feciori în furci, cu juvăț de gît. id. N. P. 376.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUVĂȚ juvețe n. Ochi care poate fi strâns, format prin înnodare la capătul unei frânghii, folosit, mai ales, pentru a prinde un animal; laț. /<ucr. žyvec
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
juvăț n. lațul ștreangului (la cal). [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
juvăț n., pl. ețe (rudă cu gînj). Est. Arcan, laț de prins animalele. Șĭ-a pus juvățu’n gît, s’a spînzurat. V. bilț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
juvete s. m., art. juvetele; pl. juveți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
juvete s. m., pl. juveți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
juvete s. m., pl. juveți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
juvăț s. n., pl. juvețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
juvăț s. n., pl. juvețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
juvăț s. n., pl. juvețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jivete s. n.
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JUVETE s. v. baboi, babușcă, fâță, oltean.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
juvete s. v. BABOI. BABUȘCĂ. FÎȚĂ. OLTEAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUVĂȚ s. v. laț, ștreang, val.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
juvăț s. v. LAȚ. ȘTREANG. VAL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
juvăț (juvețe), s. n. – 1. Laț de prins cîinii. – 2. Lațul spînzurătoarei, ștreang. Sl. živĭcĭ (Conev 130), cf. rut. živec (DAR).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
juvăț, juvețe, s.n. (reg.) 1. laț, sfâc, arcan (la capătul unui ștreang sau al unei funii) spre a prinde ceva cu el. 2. (la hamurile calului) valul ștreangului. 3. funie de spânzurat oameni; coardă, ștreang de spânzurătoare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
juvete, juveți s. m. 1. (cart.) valet. 2. (peior.) om naiv și credul, de pe urma căruia se poate profita cu ușurință.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv neutru (N8) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
juvete, juvețisubstantiv masculin
-
- De primăvara pînă toamna tîrziu, cu tîrbocul, pe malul bălții, prinde juveți și cu asta se hrănește. STANCU, D. 314. DLRLC
- Toată apa că-mi vîna. Ziua și noaptea tot da, Nici juvete nu prindea. PĂSCULESCU, L. P. 176. DLRLC
- 1.1. Epitet dat oltenilor. DEX '09 MDA2 DEX '98sinonime: oltean
-
- 2. Soldat începător fără grad. MDA2
etimologie:
- DEX '09 MDA2 DEX '98
jivete, jivețisubstantiv masculin
- 1. A șasea literă a alfabetului chirilic. MDA2
-
etimologie:
- живєтє MDA2
juvăț, juvețesubstantiv neutru
-
- Ține calul de juvăț. DLRLC
- Duma puse juvățul în gîtul moșneagului. CAMILAR, N. I 206. DLRLC
- Apropiindu-se de laturi, amîndoi frații zvîrliră juvățurile. Calul tînărului cu coif de argint fu smucit îndărăt și căzu. SADOVEANU, F. J. 192. DLRLC
- Și s-aude că acuma s-a așezat putere mare la domnie, de-i sparge pe cei ce săvîrșesc blăstămății; ș-or pieri și bieții noștri feciori în furci, cu juvăț de gît. SADOVEANU, N. P. 376. DLRLC
- 1.1. (La hamurile calului) Val al ștreangului. MDA2
- A-i pune cuiva juvățul de gât = a prinde pe cineva pe care îl acuzi. MDA2
- A forța pe cineva să facă ceva. MDA2
-
-
etimologie:
- žyvec, живець DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX