2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec.

JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec.

juvete sm [At: I. CR. III, 76 / Pl: ~eți / E: nct] 1 (Reg) Pește mărunt din orice fel de specie. 2 (Fam) Soldat începător fără grad. 3 (Fam) Oltean.

JUVÉTE, juveți, s. m. Pește mărunt, de orice specie. De primăvara pînă toamna tîrziu, cu tîrbocul, pe malul bălții, prinde juveți și cu asta se hrănește. STANCU, D. 314. Toată apa că-mi vîna. Ziua și noaptea tot da, Nici juvete nu prindea. PĂSCULESCU, L. P. 176.

juvéte, juveți, s. m. variantă a lui jivete, a șaptea literă din alfabetul chirilic român: Ж ж (echivalentă a literei j). ♦ p. ext. (pop.) nume dat valetului la jocul de cărți. Din sl. живете

JUVẮȚ, juvețe, s. n. Laț la capătul unei funii; ștreang. [Pl. și: juvățuri] – Din ucr. žyvec.

JUVẮȚ, juvețe, s. n. Laț la capătul unei funii; ștreang. [Pl. și: juvățuri] – Din ucr. žyvec.

juvăț sn [At: MARIAN, S. R. II, 7 / Pl: ~vețe / E: ucr живець] 1 Laț la capătul unei funii Si: (reg) arcan, șfâc. 2 (Spc, la hamurile calului) Val al ștreangului. 3 Ștreang. 4 (Îe) A-i pune cuiva ~l de gât A prinde pe cineva pe care îl acuzi. 5 (Îae) A forța pe cineva să facă ceva.

JUVẮȚ, juvețe și juvățuri, s. n. Laț la capătul unei funii, pentru a prinde un animal sau pentru a spînzura pe cineva; ștreang. Ține calul de juvăț.Duma puse juvățul în gîtul moșneagului. CAMILAR, N. I 206. Apropiindu-se de laturi, amîndoi frații zvîrliră juvățurile. Calul tînărului cu coif de argint fu smucit îndărăt și căzu. SADOVEANU, F. J. 192. Și s-aude că acuma s-a așezat putere mare la domnie, de-i sparge pe cei ce săvîrșesc blăstămății; ș-or pieri și bieții noștri feciori în furci, cu juvăț de gît. id. N. P. 376.

JUVẮȚ juvéțe n. Ochi care poate fi strâns, format prin înnodare la capătul unei frânghii, folosit, mai ales, pentru a prinde un animal; laț. /<ucr. žyvec

juvăț n. lațul ștreangului (la cal). [Origină necunoscută].

juvắț n., pl. ețe (rudă cu gînj). Est. Arcan, laț de prins animalele. Șĭ-a pus juvățu’n gît, s’a spînzurat. V. bilț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUVÉTE s. v. baboi, babușcă, fâță, oltean.

juvete s. v. BABOI. BABUȘCĂ. FÎȚĂ. OLTEAN.

JUVĂȚ s. v. laț, ștreang, val.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

juvắț (juvéțe), s. n.1. Laț de prins cîinii. – 2. Lațul spînzurătoarei, ștreang. Sl. živĭcĭ (Conev 130), cf. rut. živec (DAR).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

juvăț, juvețe, s.n. (reg.) 1. laț, sfâc, arcan (la capătul unui ștreang sau al unei funii) spre a prinde ceva cu el. 2. (la hamurile calului) valul ștreangului. 3. funie de spânzurat oameni; coardă, ștreang de spânzurătoare.

arată toate definițiile

Intrare: juvete
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juvete
  • juvetele
plural
  • juveți
  • juveții
genitiv-dativ singular
  • juvete
  • juvetelui
plural
  • juveți
  • juveților
vocativ singular
  • juvete
plural
  • juveților
Intrare: juvăț
juvăț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N8)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juvăț
  • juvățul
  • juvățu‑
plural
  • juvețe
  • juvețele
genitiv-dativ singular
  • juvăț
  • juvățului
plural
  • juvețe
  • juvețelor
vocativ singular
plural
juvăț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juvăț
  • juvățul
  • juvățu‑
plural
  • juvățuri
  • juvățurile
genitiv-dativ singular
  • juvăț
  • juvățului
plural
  • juvățuri
  • juvățurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

juvete

  • 1. Nume generic dat peștilor mărunți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baboi babușcă fâță attach_file 2 exemple
    exemple
    • De primăvara pînă toamna tîrziu, cu tîrbocul, pe malul bălții, prinde juveți și cu asta se hrănește. STANCU, D. 314.
      surse: DLRLC
    • Toată apa că-mi vîna. Ziua și noaptea tot da, Nici juvete nu prindea. PĂSCULESCU, L. P. 176.
      surse: DLRLC
  • 2. A șaptea literă din alfabetul chirilic românesc: Ж ж (echivalentă a literei j).
    surse: dexonline

etimologie:

juvăț

  • 1. Laț la capătul unei funii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: laț val (de apă; sul) ștreang attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ține calul de juvăț.
      surse: DLRLC
    • Duma puse juvățul în gîtul moșneagului. CAMILAR, N. I 206.
      surse: DLRLC
    • Apropiindu-se de laturi, amîndoi frații zvîrliră juvățurile. Calul tînărului cu coif de argint fu smucit îndărăt și căzu. SADOVEANU, F. J. 192.
      surse: DLRLC
    • Și s-aude că acuma s-a așezat putere mare la domnie, de-i sparge pe cei ce săvîrșesc blăstămății; ș-or pieri și bieții noștri feciori în furci, cu juvăț de gît. SADOVEANU, N. P. 376.
      surse: DLRLC

etimologie: