3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUVETE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec.

JUVETE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec.

juvéte, juveți, s. m. variantă a lui jivete, a șaptea literă din alfabetul chirilic român: Ж ж (echivalentă a literei j). ♦ p. ext. (pop.) nume dat valetului la jocul de cărți. Din sl. живете

juvete sm [At: I. CR. III, 76 / Pl: ~eți / E: nct] 1 (Reg) Pește mărunt din orice fel de specie. 2 (Fam) Soldat începător fără grad. 3 (Fam) Oltean.

JUVETE, juveți, s. m. Pește mărunt, de orice specie. De primăvara pînă toamna tîrziu, cu tîrbocul, pe malul bălții, prinde juveți și cu asta se hrănește. STANCU, D. 314. Toată apa că-mi vîna. Ziua și noaptea tot da, Nici juvete nu prindea. PĂSCULESCU, L. P. 176.

JUVĂȚ, juvețe, s. n. Laț la capătul unei funii; ștreang. [Pl. și: juvățuri] – Din ucr. žyvec.

JUVĂȚ, juvețe, s. n. Laț la capătul unei funii; ștreang. [Pl. și: juvățuri] – Din ucr. žyvec.

jivete sm [At: DA / Pl: ~eți / E: slv живєтє] 1 A șasea literă a alfabetului chirilic. 2 Semn grafic corespunzător literei jivete (1).

juvăț sn [At: MARIAN, S. R. II, 7 / Pl: ~vețe / E: ucr живець] 1 Laț la capătul unei funii Si: (reg) arcan, șfâc.[1] 2 (Spc, la hamurile calului) Val al ștreangului. 3 Ștreang. 4 (Îe) A-i pune cuiva ~l de gât A prinde pe cineva pe care îl acuzi. 5 (Îae) A forța pe cineva să facă ceva.

  1. Sinonimul șfâc nu figurează în dicționar. — gall

JUVĂȚ, juvețe și juvățuri, s. n. Laț la capătul unei funii, pentru a prinde un animal sau pentru a spînzura pe cineva; ștreang. Ține calul de juvăț.Duma puse juvățul în gîtul moșneagului. CAMILAR, N. I 206. Apropiindu-se de laturi, amîndoi frații zvîrliră juvățurile. Calul tînărului cu coif de argint fu smucit îndărăt și căzu. SADOVEANU, F. J. 192. Și s-aude că acuma s-a așezat putere mare la domnie, de-i sparge pe cei ce săvîrșesc blăstămății; ș-or pieri și bieții noștri feciori în furci, cu juvăț de gît. id. N. P. 376.

JUVĂȚ juvețe n. Ochi care poate fi strâns, format prin înnodare la capătul unei frânghii, folosit, mai ales, pentru a prinde un animal; laț. /<ucr. žyvec

juvăț n. lațul ștreangului (la cal). [Origină necunoscută].

juvăț n., pl. ețe (rudă cu gînj). Est. Arcan, laț de prins animalele. Șĭ-a pus juvățu’n gît, s’a spînzurat. V. bilț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

juvete s. m., art. juvetele; pl. juveți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUVETE s. v. baboi, babușcă, fâță, oltean.

juvete s. v. BABOI. BABUȘCĂ. FÎȚĂ. OLTEAN.

JUVĂȚ s. v. laț, ștreang, val.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

juvăț (juvețe), s. n.1. Laț de prins cîinii. – 2. Lațul spînzurătoarei, ștreang. Sl. živĭcĭ (Conev 130), cf. rut. živec (DAR).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

juvăț, juvețe, s.n. (reg.) 1. laț, sfâc, arcan (la capătul unui ștreang sau al unei funii) spre a prinde ceva cu el. 2. (la hamurile calului) valul ștreangului. 3. funie de spânzurat oameni; coardă, ștreang de spânzurătoare.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

juvete, juveți s. m. 1. (cart.) valet. 2. (peior.) om naiv și credul, de pe urma căruia se poate profita cu ușurință.

Intrare: juvete
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juvete
  • juvetele
plural
  • juveți
  • juveții
genitiv-dativ singular
  • juvete
  • juvetelui
plural
  • juveți
  • juveților
vocativ singular
  • juvete
plural
  • juveților
Intrare: jivete
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jivete
  • jivetele
plural
  • jiveți
  • jiveții
genitiv-dativ singular
  • jivete
  • jivetelui
plural
  • jiveți
  • jiveților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juvete
  • juvetele
plural
  • juveți
  • juveții
genitiv-dativ singular
  • juvete
  • juvetelui
plural
  • juveți
  • juveților
vocativ singular
  • juvete
plural
  • juveților
Intrare: juvăț
juvăț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N8)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juvăț
  • juvățul
  • juvățu‑
plural
  • juvețe
  • juvețele
genitiv-dativ singular
  • juvăț
  • juvățului
plural
  • juvețe
  • juvețelor
vocativ singular
plural
juvăț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juvăț
  • juvățul
  • juvățu‑
plural
  • juvățuri
  • juvățurile
genitiv-dativ singular
  • juvăț
  • juvățului
plural
  • juvățuri
  • juvățurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

juvete, juvețisubstantiv masculin

  • 1. Nume generic dat peștilor mărunți. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De primăvara pînă toamna tîrziu, cu tîrbocul, pe malul bălții, prinde juveți și cu asta se hrănește. STANCU, D. 314. DLRLC
    • format_quote Toată apa că-mi vîna. Ziua și noaptea tot da, Nici juvete nu prindea. PĂSCULESCU, L. P. 176. DLRLC
  • 2. familiar Soldat începător fără grad. MDA2
etimologie:

jivete, jivețisubstantiv masculin

  • 1. A șasea literă a alfabetului chirilic. MDA2
  • 2. Semn grafic corespunzător literei jivete. MDA2
etimologie:

juvăț, juvețesubstantiv neutru

  • 1. Laț la capătul unei funii. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Ține calul de juvăț. DLRLC
    • format_quote Duma puse juvățul în gîtul moșneagului. CAMILAR, N. I 206. DLRLC
    • format_quote Apropiindu-se de laturi, amîndoi frații zvîrliră juvățurile. Calul tînărului cu coif de argint fu smucit îndărăt și căzu. SADOVEANU, F. J. 192. DLRLC
    • format_quote Și s-aude că acuma s-a așezat putere mare la domnie, de-i sparge pe cei ce săvîrșesc blăstămății; ș-or pieri și bieții noștri feciori în furci, cu juvăț de gît. SADOVEANU, N. P. 376. DLRLC
    • chat_bubble A-i pune cuiva juvățul de gât = a prinde pe cineva pe care îl acuzi. MDA2
      • chat_bubble A forța pe cineva să facă ceva. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.