12 definiții pentru justificativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif.

JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif.

justificativ, ~ă a [At: MAIORESCU, D. IV, 191/26 / Pl: ~i, ~e / E: fr justificatif] 1-13 Care servește pentru a justifica (1-13) ceva Si: (rar) justificator (1-13).

JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica, a dovedi ceva. Actele justificative de plata drepturilor de asigurare se... păstrează de conducerea cooperativei, prin contabilul șef. COL. HOT. DISP. 1953, nr. 82, 1395. Se întocmeau... planuri de exploatare și de trezorerie, se întocmeau acte justificative și se încasau bani. GALAN, B. I 60.

JUSTIFICATÍV, -Ă adj. Care servește pentru justificare; justificator. [Cf. fr. justificatif].

JUSTIFICATÍV, -Ă adj. care servește pentru a justifica; justificator. (< fr. justificatif)

JUSTIFICATÍV ~ă (~i, ~e) Care servește pentru justificare; în stare să justifice. Document ~. /<fr. justificatif

justificativ a. ce servă a justifica: piese justificative.

* justificatív, -ă adj. Care servește la justificare: memoriŭ justificativ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. justificatívă, pl. justificatíve

justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. sg. justificatívă, pl. justificatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUSTIFICATÍV adj. 1. doveditor, justificator, probator, (înv.) mărturisitor. (Act ~.) 2. descărcător. (Factură ~.)

JUSTIFICATIV adj. 1. doveditor, probator, (înv.) mărturisitor. (Act ~.) 2. descărcător. (Factură ~.)

Intrare: justificativ
justificativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • justificativ
  • justificativul
  • justificativu‑
  • justificati
  • justificativa
plural
  • justificativi
  • justificativii
  • justificative
  • justificativele
genitiv-dativ singular
  • justificativ
  • justificativului
  • justificative
  • justificativei
plural
  • justificativi
  • justificativilor
  • justificative
  • justificativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

justificativ

  • 1. Care servește pentru a justifica ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: justificator attach_file 2 exemple
    exemple
    • Actele justificative de plata drepturilor de asigurare se... păstrează de conducerea cooperativei, prin contabilul șef. COL. HOT. DISP. 1953, nr. 82, 1395.
      surse: DLRLC
    • Se întocmeau... planuri de exploatare și de trezorerie, se întocmeau acte justificative și se încasau bani. GALAN, B. I 60.
      surse: DLRLC

etimologie: