justificativ, -ă adj. 1 (mai ales despre acte, documente) doveditor, justificator, probator, probatoriu, <înv.> mărturisitor. A adus acte justificative în sprijinul paternității. 2 (econ.; despre acte) descărcător. S-a prezentat în instanță cu un act justificativ, care îl elibera de orice răspundere.