7 definiții pentru justițiar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUSTIȚIÁR, -Ă, justițiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmărește să facă dreptate. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. justicier.

JUSTIȚIÁR, -Ă, justițiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmărește să facă dreptate. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. justicier.

justițiar, ~ă smf, a [At: DA / P: ~ți-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr justicier] 1-2 (Înv) (Persoană) care avea dreptul de a împărți dreptatea într-o regiune (în epoca feudală). 3-4 (Persoană) care face dreptate. 5-6 (Persoană) care urmărește să facă dreptate. 7-8 (Persoană) care iubește dreptatea.

JUSTIȚIÁR adj., s.m. (Liv.) 1. (Cel) care avea dreptul de a împărți dreptatea într-o regiune (mai ales în orânduirea feudală). 2. (Cel) care iubește dreptatea, iubitor de dreptate. [Pron. -ți-ar. / < fr. justicier].

JUSTIȚIÁR adj., s. n. 1. (cel) care avea dreptul de a împărți dreptatea într-o regiune (în orânduirea feudală). 2. (cel) care face dreptate, iubitor de dreptate. (< fr. justicier)

* justițiár m. (fr. justicier, it. giustiziere). Acela care, în apusu Eŭropeĭ, avea drept să-ĭ judece pe locuitoriĭ moșiiĭ luĭ. Adj. Căruĭa-ĭ place să facă dreptate: sfîntu Ludovic a fost un rege justițiar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

justițiár (-ți-ar) adj. m., pl. justițiári; f. justițiáră, pl. justițiáre

justițiár adj. m. (sil. -ți-ar), pl. justițiári; f. sg. justițiáră, pl. justițiáre

Intrare: justițiar
justițiar adjectiv
  • silabație: jus-ti-ți-ar
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • justițiar
  • justițiarul
  • justițiaru‑
  • justiția
  • justițiara
plural
  • justițiari
  • justițiarii
  • justițiare
  • justițiarele
genitiv-dativ singular
  • justițiar
  • justițiarului
  • justițiare
  • justițiarei
plural
  • justițiari
  • justițiarilor
  • justițiare
  • justițiarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

justițiar

  • 1. Care face dreptate, care urmărește să facă dreptate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • comentariu Unele surse (DN, MDN) îi atrubuie și sensuri de s.m.
    surse: dexonline

etimologie: