justițiar, ~ă smf, a [At: DA / P: ~ți-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr justicier] 1-2 (Înv) (Persoană) care avea dreptul de a împărți dreptatea într-o regiune (în epoca feudală). 3-4 (Persoană) care face dreptate. 5-6 (Persoană) care urmărește să facă dreptate. 7-8 (Persoană) care iubește dreptatea.