11 definiții pentru jurubiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jurubiță sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~reb~, ~reghi~ / Pl: ~țe / E: jirebie1 + -uță] 1 Scul mic de fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură Cf păpușică. 2 Pânză a ițelor. 3 (Fig) Încurcătură. 4 A patruzecea parte dintr-un arșin.

JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie1 + suf. -iță.

JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie1 + suf. -iță.

JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Legătură făcută din fire textile (care reprezintă a șaptea parte dintr-un scul) de ață, mătase, lînă etc. E netoarsă [mătasea brîului] numai trasă-n jurubițe Și țesută cu beteală de argint în patru ițe. DAVILA, V. V. 75.

JURUBÍȚĂ ~e f. Scul mic de fire textile continue, înfășurate în spire, de o anumită lungime, constituind în filatură o unitate de măsură. /jirebie + suf. ~iță

jurubiță f. sul de fire răsucite. [V. jerebie].

jurubíță f., pl. e. (dim. d. jurebie, jerebie). Fascicul (legăturică) de fire de ață orĭ sfoară (E maĭ mare de cît vĭarba și maĭ mică de cît sculu). Fig. Iron. Munt. Fată neserioasă: nu-țĭ lua servitoare jurubița asta!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jurubíță s. f., g.-d. art. jurubíței; pl. jurubíțe

jurubíță s. f., g.-d. art. jurubíței; pl. jurubíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JURUBÍȚĂ s. (înv. și reg.) sucitură, (reg.) ciulea, (Maram.) gușă, (înv.) mătărângă. (~ de mătase.)

JURUBIȚĂ s. (înv. și reg.) sucitură, (reg.) ciulea, (Maram.) gușă, (înv.) mătărîngă. (~ de mătase.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jurubiță, jurubițe s. f. 1. persoană glumeață. 2. femeie delicată. 3. penis subdimensionat; penisul unui copil mic.

Intrare: jurubiță
jurubiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurubiță
  • jurubița
plural
  • jurubițe
  • jurubițele
genitiv-dativ singular
  • jurubițe
  • jurubiței
plural
  • jurubițe
  • jurubițelor
vocativ singular
plural

jurubiță

  • 1. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură.
    exemple
    • E netoarsă [mătasea brâului] numai trasă-n jurubițe Și țesută cu beteală de argint în patru ițe. DAVILA, V. V. 75.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Legătură făcută din fire textile (care reprezintă a șaptea parte dintr-un scul) de ață, mătase, lână etc.
      surse: DLRLC

etimologie: