13 definiții pentru jurubiță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie1 + suf. -iță.

JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie1 + suf. -iță.

jurubiță sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~reb~, ~reghi~ / Pl: ~țe / E: jirebie1 + -uță] 1 Scul mic de fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură Cf păpușică. 2 Pânză a ițelor. 3 (Fig) Încurcătură. 4 A patruzecea parte dintr-un arșin.

JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Legătură făcută din fire textile (care reprezintă a șaptea parte dintr-un scul) de ață, mătase, lînă etc. E netoarsă [mătasea brîului] numai trasă-n jurubițe Și țesută cu beteală de argint în patru ițe. DAVILA, V. V. 75.

JURUBÍȚĂ ~e f. Scul mic de fire textile continue, înfășurate în spire, de o anumită lungime, constituind în filatură o unitate de măsură. /jirebie + suf. ~iță

jurubiță f. sul de fire răsucite. [V. jerebie].

jurubíță f., pl. e. (dim. d. jurebie, jerebie). Fascicul (legăturică) de fire de ață orĭ sfoară (E maĭ mare de cît vĭarba și maĭ mică de cît sculu). Fig. Iron. Munt. Fată neserioasă: nu-țĭ lua servitoare jurubița asta!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jurubiță s. f., g.-d. art. jurubiței; pl. jurubițe

jurubíță s. f., g.-d. art. jurubíței; pl. jurubíțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JURUBÍȚĂ s. (înv. și reg.) sucitură, (reg.) ciulea, (Maram.) gușă, (înv.) mătărângă. (~ de mătase.)

JURUBIȚĂ s. (înv. și reg.) sucitură, (reg.) ciulea, (Maram.) gușă, (înv.) mătărîngă. (~ de mătase.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jurubiță, jurubițe s. f. 1. persoană glumeață. 2. femeie delicată. 3. penis subdimensionat; penisul unui copil mic.

Intrare: jurubiță
jurubiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurubiță
  • jurubița
plural
  • jurubițe
  • jurubițele
genitiv-dativ singular
  • jurubițe
  • jurubiței
plural
  • jurubițe
  • jurubițelor
vocativ singular
plural
jurebiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurebiță
  • jurebița
plural
  • jurebițe
  • jurebițele
genitiv-dativ singular
  • jurebițe
  • jurebiței
plural
  • jurebițe
  • jurebițelor
vocativ singular
plural
jureghiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jureghiță
  • jureghița
plural
  • jureghițe
  • jureghițele
genitiv-dativ singular
  • jureghițe
  • jureghiței
plural
  • jureghițe
  • jureghițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jurubiță, jurubițesubstantiv feminin

  • 1. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX
    • format_quote E netoarsă [mătasea brâului] numai trasă-n jurubițe Și țesută cu beteală de argint în patru ițe. DAVILA, V. V. 75. DLRLC
    • diferențiere Legătură făcută din fire textile (care reprezintă a șaptea parte dintr-un scul) de ață, mătase, lână etc. DLRLC
  • 2. Pânză a ițelor. MDA2
  • 3. figurat Încurcătură. MDA2
  • 4. A patruzecea parte dintr-un arșin. MDA2
etimologie:
  • Jirebie + sufix -iță. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.