16 definiții pentru jurubiță

din care

Explicative DEX

JURUBIȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie1 + suf. -iță.

JURUBIȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie1 + suf. -iță.

jurubiță sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~reb~, ~reghi~ / Pl: ~țe / E: jirebie1 + -uță] 1 Scul mic de fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură Cf păpușică. 2 Pânză a ițelor. 3 (Fig) Încurcătură. 4 A patruzecea parte dintr-un arșin.

JURUBIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Scul mic de fire de bumbac, de lînă, etc. (🖼 2753) ~ de ață; îi mai trebuiau... cîteva jurubițe de mătase și o ~ de tir (SLV.); celelalte desfășurau jurubițele de peteală (I.-GH.) 2 pr. ext. Încîlcitură de sîrme: se împiedica cocoana în jurubița de sârme de pe marginea liniei (CAR.) [jirebie, jurebie].

JURUBIȚĂ, jurubițe, s. f. Legătură făcută din fire textile (care reprezintă a șaptea parte dintr-un scul) de ață, mătase, lînă etc. E netoarsă [mătasea brîului] numai trasă-n jurubițe Și țesută cu beteală de argint în patru ițe. DAVILA, V. V. 75.

JURUBIȚĂ ~e f. Scul mic de fire textile continue, înfășurate în spire, de o anumită lungime, constituind în filatură o unitate de măsură. /jirebie + suf. ~iță

jurubiță f. sul de fire răsucite. [V. jerebie].

jurubíță f., pl. e. (dim. d. jurebie, jerebie). Fascicul (legăturică) de fire de ață orĭ sfoară (E maĭ mare de cît vĭarba și maĭ mică de cît sculu). Fig. Iron. Munt. Fată neserioasă: nu-țĭ lua servitoare jurubița asta!

jurebiță sf vz jurubiță

jureghiță sf vz jurubiță

Ortografice DOOM

jurubiță s. f., g.-d. art. jurubiței; pl. jurubițe

jurubiță s. f., g.-d. art. jurubiței; pl. jurubițe

jurubiță s. f., g.-d. art. jurubiței; pl. jurubițe

Argou

jurubiță, jurubițe s. f. 1. persoană glumeață. 2. femeie delicată. 3. penis subdimensionat; penisul unui copil mic.

Sinonime

JURUBIȚĂ s. (înv. și reg.) sucitură, (reg.) ciulea, (Maram.) gușă, (înv.) mătărângă. (~ de mătase.)

jurubiță s.f. (ind. text.) <înv. și reg.> sucitură, <reg.> ciulea, gușă, vârstă2, <înv.> mătărângă. Firele de mătase sunt trase în jurubițe.

JURUBIȚĂ s. (înv. și reg.) sucitură, (reg.) ciulea, (Maram.) gușă, (înv.) mătărîngă. (~ de mătase.)

Intrare: jurubiță
jurubiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurubiță
  • jurubița
plural
  • jurubițe
  • jurubițele
genitiv-dativ singular
  • jurubițe
  • jurubiței
plural
  • jurubițe
  • jurubițelor
vocativ singular
plural
jurebiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurebiță
  • jurebița
plural
  • jurebițe
  • jurebițele
genitiv-dativ singular
  • jurebițe
  • jurebiței
plural
  • jurebițe
  • jurebițelor
vocativ singular
plural
jureghiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jureghiță
  • jureghița
plural
  • jureghițe
  • jureghițele
genitiv-dativ singular
  • jureghițe
  • jureghiței
plural
  • jureghițe
  • jureghițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jurubiță, jurubițesubstantiv feminin

  • 1. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX
    • format_quote E netoarsă [mătasea brâului] numai trasă-n jurubițe Și țesută cu beteală de argint în patru ițe. DAVILA, V. V. 75. DLRLC
    • diferențiere Legătură făcută din fire textile (care reprezintă a șaptea parte dintr-un scul) de ață, mătase, lână etc. DLRLC
  • 2. Pânză a ițelor. MDA2
  • 3. figurat Încurcătură. MDA2
  • 4. A patruzecea parte dintr-un arșin. MDA2
etimologie:
  • Jirebie + -iță. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.