JURUBIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Scul mic de fire de bumbac, de lînă, etc. (🖼 2753) ~ de ață; îi mai trebuiau... cîteva jurubițe de mătase și o ~ de tir (SLV.); celelalte desfășurau jurubițele de peteală (I.-GH.) ¶ 2 pr. ext. Încîlcitură de sîrme: se împiedica cocoana în jurubița de sârme de pe marginea liniei (CAR.) [jirebie, jurebie].