15 definiții pentru jurisconsult

din care

Explicative DEX

JURISCONSULT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus.

JURISCONSULT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus.

jurisconsult sm [At: HAMANGIU, C. C. 106 / Pl: ~lți / E: fr jurisconsulte, lat jurisconsultus] 1 Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. 2 (În Roma antică) Persoană care acorda părților asistență în fața justiției.

*JURISCONSULT sm. ⚖️ Persoană care cunoaște bine legile și care e chemată să-și dea părerea asuprea chestiunilor de drept [fr.].

JURISCONSULT, jurisconsulți, s. m. 1. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în probleme de drept. Scot o revistă juridică... Am scris deja la vo zece jurisconsulți... Toți mi-au făgăduit concursul lor, doi din ei mi-au și trimis cîte un articol. VLAHUȚĂ, O. AL. 224. 2. Specialist în științele juridice angajat într-un oficiu juridic pentru rezolvarea lucrărilor de specialitate și susținerea intereselor instituției în fața justiției sau a altor organe de stat.

JURISCONSULT s.m. 1. (În Roma antică) Persoană care acorda părților asistență în fața justiției. 2. Specialist care dă consultații în probleme de drept. 3. Specialist în științele juridice care se ocupă cu rezolvarea problemelor de drept într-o instituție, pe care o reprezintă în justiție. [< fr. jurisconsulte, cf. lat. iurisconsultus].

JURISCONSULT, -Ă I. s. m. (în Roma antică) persoană care acorda părților asistență în fața justiției. II. s. m. f. 1. specialist care dă consultații în probleme de drept. 2. specialist în științe juridice care se ocupă cu rezolvarea problemelor de drept într-o instituție, pe care o reprezintă în justiție. (< fr. jurisconsulte, lat. iurisconsultus)

JURISCONSULT ~ți m. 1) Specialist în drept care dă consultații juridice. 2) Jurist angajat de o instituție pentru a o susține în fața justiției. /<lat. jurisconsultus, fr. jurisconsulte

jurisconsult m. cel versat în cunoștința legilor și a dreptului.

* jurisconsúlt m. (lat. jurisconsultus, d. jus, gen. juris, și consultus, priceput, abil). Acela care e adînc știutor al legilor și are profesiunea de a-șĭ da părerea în chestiunĭ de drept: Cujas a fost mare jurisconsult.

Ortografice DOOM

jurisconsult s. m., pl. jurisconsulți

jurisconsult s. m., pl. jurisconsulți

jurisconsult s. m., pl. jurisconsulți

jurisconsultă s. f., g.-d. art. jurisconsultei; pl. jurisconsulte

jurisconsultă s. f., g.- d. art. jurisconsultei; pl. jurisconsulte

Intrare: jurisconsult
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurisconsult
  • jurisconsultul
  • jurisconsultu‑
plural
  • jurisconsulți
  • jurisconsulții
genitiv-dativ singular
  • jurisconsult
  • jurisconsultului
plural
  • jurisconsulți
  • jurisconsulților
vocativ singular
  • jurisconsultule
  • jurisconsulte
plural
  • jurisconsulților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jurisconsult, jurisconsulțisubstantiv masculin
jurisconsultă, jurisconsultesubstantiv feminin

  • 1. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Scot o revistă juridică... Am scris deja la vo zece jurisconsulți... Toți mi-au făgăduit concursul lor, doi din ei mi-au și trimis cîte un articol. VLAHUȚĂ, O. A. I 224. DLRLC
  • 2. Specialist în științele juridice angajat într-un oficiu juridic pentru rezolvarea lucrărilor de specialitate și susținerea intereselor instituției în fața justiției sau a altor organe de stat. DLRLC DN
  • 3. substantiv masculin (În Roma antică) Persoană care acorda părților asistență în fața justiției. MDA2 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.