8 definiții pentru jupuitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUPUITÚRĂ, jupuituri, s. f. Rană produsă prin jupuirea pielii; jupuială. [Pr.: -pu-i-] – Jupui + suf. -tură.

JUPUITÚRĂ, jupuituri, s. f. Rană produsă prin jupuirea pielii; jupuială. [Pr.: -pu-i-] – Jupui + suf. -tură.

jupuitu sf [At: DR. V, 207 / V: (reg) ~pit~, juchi~ / P: ~pu-i~ / Pl: ~ri / E: jupui + -tură] 1 Rană produsă prin jupuirea (1) pielii Si: jupuială (1). 2 Cojitură. 3 (Dep; irn) Cal bătrân și neputincios. 4 (Mpp) Boală produsă prin frecarea pielii Si: julitură (3). 5 (Reg) Pelagră.

JUPUITÚRĂ, jupuituri, s. f. Rană produsă prin jupuirea pielii; rosătură, julitură Avea faimă și de veterinar, căci se pricepea să tămăduiască jupuiturile, bubele, tignafesul. PAS, L. I 71. Pulpele-i uscate care se văd prin sfîșiitura nădragilor sînt pline de jupuituri. CARAGIALE, O. I 301.

JUPUITÚRĂ ~i f. 1) Loc de pe care a fost jupuiată pielea. 2) Rană provocată prin jupuirea pielii. /a jupui + suf. ~tură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jupuitúră s. f., g.-d. art. jupuitúrii; pl. jupuitúri

jupuitúră s. f., g.-d. art. jupuitúrii; pl. jupuitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUPUITU s. julitură, zdrelitură. (O ~ la un deget.)

Intrare: jupuitură
jupuitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupuitu
  • jupuitura
plural
  • jupuituri
  • jupuiturile
genitiv-dativ singular
  • jupuituri
  • jupuiturii
plural
  • jupuituri
  • jupuiturilor
vocativ singular
plural

jupuitură

etimologie:

  • Jupui + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX