JUPUITURĂ, jupuituri, s. f. Rană produsă prin jupuirea pielii; rosătură, julitură Avea faimă și de veterinar, căci se pricepea să tămăduiască jupuiturile, bubele, tignafesul. PAS, L. I 71. Pulpele-i uscate care se văd prin sfîșiitura nădragilor sînt pline de jupuituri. CARAGIALE, O. I 301.