2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUPITÓR, -OÁRE adj., s. m. și f. v. jupuitor.

JUPITÓR, -OÁRE adj., s. m. și f. v. jupuitor.

JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-.Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor.

JUPUITÓR, -OÁRE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-.Var.: (reg.) jupitór, -oáre adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor.

jupuitor, ~oare smf, a [At: DA / V: ~pitor / Pl: ~i, ~oare / E: jupui + -tor] 1-2 (Persoană) care jupoaie (2) animale. 3-4 (Fig) (Persoană) care jefuiește.

JUPITÓR, -OÁRE, jupitori, -oare, adj. (Regional) Persoană care jupoaie pielea animalelor. Jupitorul se uită cu uimire în jurul lui; ș-avea parcă un zîmbet de biruință. SADOVEANU, O. II 487.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jupitór (reg.) adj. m., s. m., pl. jupitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupitoáre

jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoáre

jupitór s. m., adj. m., pl. jupitóri; f. sg. și pl. jupitoáre, g.-d. sg. art. jupitoárei

jupuitór adj. m., s. m., pl. jupuitóri; f. sg. și pl. jupuitoáre

Intrare: jupuitoare
jupuitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupuitoare
  • jupuitoarea
plural
  • jupuitoare
  • jupuitoarele
genitiv-dativ singular
  • jupuitoare
  • jupuitoarei
plural
  • jupuitoare
  • jupuitoarelor
vocativ singular
plural
jupitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupitoare
  • jupitoarea
plural
  • jupitoare
  • jupitoarele
genitiv-dativ singular
  • jupitoare
  • jupitoarei
plural
  • jupitoare
  • jupitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: jupuitor (adj.)
jupuitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupuitor
  • jupuitorul
  • jupuitoru‑
  • jupuitoare
  • jupuitoarea
plural
  • jupuitori
  • jupuitorii
  • jupuitoare
  • jupuitoarele
genitiv-dativ singular
  • jupuitor
  • jupuitorului
  • jupuitoare
  • jupuitoarei
plural
  • jupuitori
  • jupuitorilor
  • jupuitoare
  • jupuitoarelor
vocativ singular
plural
jupitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupitor
  • jupitorul
  • jupitoru‑
  • jupitoare
  • jupitoarea
plural
  • jupitori
  • jupitorii
  • jupitoare
  • jupitoarele
genitiv-dativ singular
  • jupitor
  • jupitorului
  • jupitoare
  • jupitoarei
plural
  • jupitori
  • jupitorilor
  • jupitoare
  • jupitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jupuitor jupuitoare jupitoare jupitor

  • 1. adesea figurat (Persoană) care jupoaie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Jupitorul se uită cu uimire în jurul lui; ș-avea parcă un zîmbet de biruință. SADOVEANU, O. II 487.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Jupui + sufix tor.
    surse: DEX '09 DEX '98