opțiuni
  • info

7 definiții pentru jupuitoare / jupitoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUPITOR, -OARE adj., s. m. și f. v. jupuitor.

JUPITOR, -OARE adj., s. m. și f. v. jupuitor.

JUPUITOR, -OARE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitor, -oare adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor.

JUPUITOR, -OARE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitor, -oare adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor.

jupitor, ~oare smf, a vz jupuitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jupitor ((persoană) care jupoaie) (reg.) adj. m., s. m., pl. jupitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jupitoare

jupuitor ((persoană) care jupoaie) adj. m., s. m., pl. jupuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoare

jupitor (reg.) adj. m., s. m., pl. jupitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jupitoare

jupuitor adj. m., s. m., pl. jupuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoare

Intrare: jupuitoare / jupitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupuitoare
  • jupuitoarea
plural
  • jupuitoare
  • jupuitoarele
genitiv-dativ singular
  • jupuitoare
  • jupuitoarei
plural
  • jupuitoare
  • jupuitoarelor
vocativ singular
  • jupuitoare
  • jupuitoareo
plural
  • jupuitoarelor
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupitoare
  • jupitoarea
plural
  • jupitoare
  • jupitoarele
genitiv-dativ singular
  • jupitoare
  • jupitoarei
plural
  • jupitoare
  • jupitoarelor
vocativ singular
  • jupitoare
  • jupitoareo
plural
  • jupitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jupuitor, jupuitori / jupitor, jupitorisubstantiv masculin
jupuitoare, jupuitoare / jupitoare, jupitoaresubstantiv feminin
jupuitor, jupuitoare / jupitor, jupitoareadjectiv

  • 1. adesea figurat (Persoană) care jupoaie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Jupitorul se uită cu uimire în jurul lui; ș-avea parcă un zîmbet de biruință. SADOVEANU, O. II 487. DLRLC
  • 2. figurat (Persoană) care jefuiește. MDA2
etimologie:
  • Jupui + sufix tor. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.