JUPĂ, jupe, s. f. 1. Fustă. 2. Fustă care se îmbracă pe sub rochie sau altă fustă. – Din fr. jupe.

jupă² sf vz jip¹

jupă¹ sf [At: (a. 1771) IORGA, S. D. XII, 86/8 / Pl: ~pe / E: fr jupe] (Frm) 1 (Iuz) Fustă. 2 Fustă care se îmbracă pe dedesubtul rochiei sau al altei fuste.

JUPĂ, jupe, s. f. 1. Fustă. 2. Fustă care se îmbracă pe dedesubtul rochiei sau al altei fuste. – Din fr. jupe.

JUPĂ, jupe, s. f. (Franțuzism ieșit din uz) Fustă. O doamnă înaltă, cu o bluză verzuie și cu jupă. CARAGIALE, M. 170.

JUPĂ, jupe, s. f. (Franțuzism) Fustă. – Fr. jupe.

JUPĂ s.f. Fustă. [< fr. jupe, cf. ar. djouba].

JUPĂ s. f. 1. fustă. 2. (tehn.) partea cilindrică a unui rezervor de stocaj. 3. (av.) element de structură al unei rachete servind la racordarea a două etaje succesive. 4. (mec.) suprafața laterală a unui piston, care asigură ghidajul în interiorul cilindrului. (< fr. jupe)

JUPĂ ~e f. Piesă vestimentară femeiască care acoperă corpul de la talie în jos; fustă. /<fr. jupe

* júpă f., pl. e (fr. jupe, fustă, d. ar. ğubbé, gĭubea. V. gĭubea, șubă, zăbun). Barb. Rochie, fustă.

jip¹ s [At: CABA, SĂL. / V: jupă sf / Pl: ? / E: mg gyep] (Trs; mgm) 1 Pajiște. 2 Loc nearat.

jupă s. f., g.-d. art. jupei; pl. jupe

jupă s. f., g.-d. art. jupei; pl. jupe

jupă s. f., g.-d. art. jupei; pl. jupe

jip² (jeg) (reg.) s. n.

jip (jeg; pajiște) s. n.

jip (jipuri), s. n. – Pajiște. Mag. gyep (DAR). În Trans.

JUPĂ s. v. foi, fustă.

jupă s.f. (ieșit din uz) v. Foi (v. foaie). Fustă.

jupă s. v. FOI. FUSTĂ.

jupă s.f. (reg.) regiune cu ierbiș, fâneață.

jip³, s.n. (reg.) pajiște, ierbiș.

jip, s.m. v. jup („snop de bâlii”).